1.Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.

2.Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.

3.Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.

4.Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;

5.Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.

6.Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: «Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura.

7.Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu,

8.Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele.

9.Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus».

10.Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea?

11.Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre?

12.Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om.

13.Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.