CANONUL CEL MARE
Alcătuire a Sfântului Ierarh Andrei Criteanul
Cântarea I, glasul al 6-lea
Irmosul:
Ajutor și acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Covârșind eu de bunăvoie uciderea lui Cain, m-am făcut cu știință ucigaș al sufletului, trăind numai după trup și războindu-mă împotriva lui, cu faptele mele cele rele.
Nu m-am asemănat, Iisuse, dreptății lui Abel. Daruri bineprimite nu Ți-am adus niciodată, nici fapte dumnezeiești, nici jertfă curată, nici viață fără prihană.
Precum Cain, așa și noi, ticăloase suflete, am adus fapte murdare Făcătorului tuturor și jertfă vrednică de mustrare și viață netrebnică; pentru acestea ne-am și osândit împreună.
Ziditorule, făcându-mă lut viu, ai pus în mine trup și oase și suflare și viață; dar, o, Făcătorul meu, Mântuitorul meu și Judecătorul meu, primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc.
Mărturisesc Ție, Mântuitorule, păcatele, pe care le-am făcut, și rănile sufletului și ale trupului meu, pe care tâlhărește le-au pus înlăuntrul meu gândurile cele ucigătoare.
Deși am greșit, Mântuitorule, dar știu că ești iubitor de oameni; bați cu milă și Te milostivești fierbinte; pe cel ce plânge îl vezi, și alergi ca un părinte, chemând pe cel rătăcit.
Slavă..., a Treimii:
Treime mai presus de ființă, Căreia ne închinăm într-o Unime, ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca o milostivă, dă-mi lacrimi de umilință.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea și ocrotirea celor ce te laudă, ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca o Stăpână curată, primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc.
Și iarăși se cântă în amândouă stranele irmosul: Ajutor și acoperitor...
Cântarea a 2-a
Irmosul:
Ia aminte, cerule, și voi grăi; și voi lăuda pe Hristos, Care a venit din Fecioară cu trup (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Cusutu-mi-a haine de piele păcatul, golindu-mă de haina cea dintâi, țesută de Dumnezeu.
Îmbrăcat sunt cu îmbrăcăminte de rușine, ca și cu niște frunze de smochin, spre vădirea patimilor celor de bunăvoia mea.
Îmbrăcatu-m-am urât cu haină împestrițată și sângerată rușinos, prin curgerea vieții celei cu patimi și iubitoare de desfătări.
Căzut-am sub povara patimilor și în stricăciunea cea materialnică, iar, pentru aceasta, acum vrăjmașul mă necăjește.
Viață iubitoare de cele materiale și iubitoare de averi alegând eu în loc de sărăcie, Mântuitorule, m-am împresurat acum cu grele legături.
Împodobitu-mi-am chipul trupului cu îmbrăcămintea de multe feluri a gândurilor rușinoase și sunt osândit.
Îngrijitu-m-am cu stăruință numai de podoaba mea cea din afară, neluând în seamă cortul dinlăuntru, cel după chipul lui Dumnezeu.
Îngropat-am, Mântuitorule, cu patimile, frumusețea chipul celui dintâi; dar, ca pe drahmă, oarecând, căutându-mă, așa mă află.
Păcătuit-am ca și desfrânata și strig Ție: Eu însumi am greșit! Primește, Mântuitorule, ca mir și lacrimile mele.
Ca vameșul strig Ție: Miluiește-mă, Mântuitorule, miluiește-mă! că nimeni dintre cei din Adam n-a greșit Ție ca mine.
Slavă..., a Treimii:
Pe Tine, Dumnezeul tuturor, Unul în trei Ipostasuri, Te laud: pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Curată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce numai tu ești prealăudată, roagă-te stăruitor ca să ne mântuim.
Și iarăși se cântă în amândouă stranele irmosul: Ia aminte, cerule...
Cântarea a 3-a
Irmosul:
Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea care se clatină; că Tu singur ești sfânt și Domn (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Izvor de viață Te-am câștigat pe Tine, Surpătorul morții, și strig Ție din inima mea mai înainte de sfârșit: Greșit-am! Milostivește-Te și mă mântuiește!
Greșit-am, Doamne, greșit-am Ție! Milostivește-Te spre mine! Că nu este cineva între oameni, dintre cei ce au greșit, pe care să nu-l fi întrecut eu cu greșelile!
Păcătoșilor din vremea lui Noe am urmat, Mântuitorule, moștenind osândirea acelora, întru cufundarea potopului.
Lui Ham aceluia, batjocoritorul de tată, urmând, suflete, n-ai acoperit rușinea aproapelui, cu fața înapoi întorcându-te.
De arderea păcatului fugi, suflete al meu, ca și Lot! Fugi de Sodoma și de Gomora; fugi de flacăra a toată pofta cea nebunească!
Strig Ție: Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă, când vei veni cu îngerii Tăi, să răsplătești tuturor după vrednicia faptelor.
Slavă..., a Treimii:
Unime neamestecată și nezidită, Fire fără de început, Care ești lăudată în Treimea Ipostasurilor, mântuiește-ne pe noi, cei ce ne închinăm stăpânirii Tale cu credință.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Pe Fiul Cel fără de ani din Tatăl, sub ani L-ai născut, neștiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu. Minune străină! Că, alăptând, ai rămas fecioară.
Și iar irmosul: Întărește, Doamne...
Cântarea a 4-a
Irmosul:
Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut, că aveai să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți, și a grăit: Auzit-am glasul Tău și m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Privegheaza, o, suflete al meu, și te fă desăvârșit, ca Iacob cel mare între patriarhi; ca să dobândești fapta și cunoștința; ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu, să ajungi cu privirea în norul cel neapus și să te faci negustor de lucruri mari.
Pe cei doisprezece patriarhi născându-i cel mare între patriarhi, ți-a făcut ție tainic, suflete al meu, scară spre suirea cea prin fapte, pe fiii săi, ca pe niște temeiuri și trepte și suișuri preaînțelepțește așezându-i.
Lui Isav celui urât asemănându-te, suflete, ai dat amăgitorului tău vrednicia de întâi născut, a frumuseții celei dintâi; de la binecuvântarea părintească ai căzut și îndoit te-ai amăgit, ticăloase, cu fapta și cu gândirea; pentru aceasta, acum pocăiește-te.
Edom s-a chemat Isav, pentru marea înverșunare a amestecării cu femei. Căci, cu neînfrânarea pururea aprinzându-se și cu plăcerile întinându-se, Edom s-a numit, care înseamnă înfierbântarea sufletului celui iubitor de păcate.
De Iov cel de pe gunoi auzind, o, suflete al meu, că a fost socotit drept, n-ai râvnit răbdării aceluia, n-ai avut tăria gândului său, întru toate pe care le-ai cunoscut, în cele ce ai știut și în cele ce ai fost ispitit; ci te-ai arătat lipsit de răbdare.
Cel ce era mai înainte pe tron, acum se vede gol pe gunoi și plin de răni! Cel cu mulți fii și vestit, dintr-o dată a rămas lipsit de fii și de casă, dar socotea gunoiul palat și rănile mărgăritar.
Slavă..., a Treimii:
Nedespărțită în ființă, neamestecată în Fețe, Te teologhisesc pe Tine, Dumnezeire una în Treime, Ceea ce ești întocmai cu împărăția și întocmai cu tronul, strigând Ție cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cele de sus.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Și ai născut, și ești fecioară, și ai rămas întru amândouă, cu firea, Fecioară. Cel ce S-a născut înnoiește legile firii, iar pântecele a născut fără să simtă dureri. Unde Dumnezeu voiește, se biruiește rânduiala firii; că El face câte voiește.
Și iarăși se cântă irmosul: Auzit-a prorocul de venirea Ta...
Cântarea a 5-a
Irmosul:
Dis-de-dimineață, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreaptă la poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Auzit-ai de coșul în care era pus pruncul Moise, o, suflete, cel purtat de apele și de valurile râului, că în el a fost păzit de demult ca într-o cămară, scăpând de fapta cea amară a voii lui Faraon.
De ai auzit, ticăloase suflete, de moașele care ucideau oarecând partea bărbătească cea nevârstnică, hrănește-te acum cu înțelepciunea, ca marele Moise.
Nu ți-ai omorât mintea lovind-o, precum marele Moise pe egipteanul, ticăloase suflete; și cum te vei sălășlui, spune-mi, în pustietatea patimilor prin pocăință?
În pustietăți a locuit marele Moise. Vino dar, suflete, și urmează vieții lui, ca să te învrednicești a vedea și arătarea lui Dumnezeu cea din rug.
Toiagul lui Moise te închipuiește, suflete, care a lovit marea și a închegat adâncul, cu însemnarea dumnezeieștii Cruci, prin care vei putea și tu să săvârșești lucruri mari.
Aaron a adus lui Dumnezeu foc fără prihană, fără viclesug; iar Ofni și Finees, ca și tine, suflete, au adus lui Dumnezeu viață străină și întinată.
Slavă..., a Treimii:
Pe Tine, Treime, Te slăvim, pe Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Părinte, Fiule și Duhule, Ființă neîmpărțită, Unime căreia pururea ne închinăm.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce ești neîntinată și nu știi de bărbat, și a unit cu Sine firea omenească.
Și iarăși irmosul: Dis-de-dimineață...
Cântarea a 6-a
Irmosul:
Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos; și a scos din stricăciune viața mea (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Valurile păcatelor mele, Mântuitorule, ca în Marea Roșie întorcându-se, m-au acoperit degrab, ca oarecând pe egipteni și pe mai-marii lor.
Voie slobodă fără recunoștință ai avut, suflete, ca și Israel mai înainte; că, mai mult decât dumnezeiasca mană, ai ales neînțelepțește lăcomia patimilor, cea iubitoare de plăceri.
Fântânile cananeeștilor gânduri mai mult le-ai cinstit, suflete, decât vâna pietrei, din care râul înțelepciunii revarsă apele teologiei.
Cărnurile de porc și căldările și bucatele egiptene le-ai voit mai mult decât pe cele cerești, suflete al meu, ca și nemulțumitorul popor, de demult, în pustie.
Când a lovit Moise, sluga Ta, piatra cu toiagul, cu închipuire mai înainte a însemnat coasta Ta cea de viață făcătoare, din care toți scoatem băutură de viață, Mântuitorule.
Cercetează, suflete, și iscodește ca Iosua, fiul lui Navi, ce fel este pământul făgăduinței și locuiește în el cu bună legiuire.
Slavă..., a Treimii:
„Treime sunt neamestecată, nedespărțită; despărțită după Fețe, și Unime sunt din Fire unită”, zice Tatăl, și Fiul, și dumnezeiescul Duh.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca și noi; deci, ca pe un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca, prin rugăciunile tale, să ne îndreptăm.
Și iarăși irmosul: Strigat-am cu toată inima mea...
CONDAC, glasul al 6-lea
Alcătuire a Sfântului Roman Melodul
Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie și te vei tulbura. Deșteaptă-te, dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce pretutindeni este și toate le plinește.
Cântarea a 7-a
Irmosul:
Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; dar nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Purtat fiind chivotul în car, când s-au întors junincile, îndată ce s-a atins Uza de el, a fost certat de mânia lui Dumnezeu. Deci, suflete, cinstește bine cele dumnezeiești.
Auzit-ai de Abesalom cum s-a ridicat împotriva firii. Cunoscut-ai faptele lui cele întinate, cu care a batjocorit patul lui David, tatăl său; dar și tu ai urmat pornirilor lui pline de patimi și iubitoare de plăceri.
Supus-ai trupului tău vrednicia ta cea nerobită și ca alt Ahitofel aflând pe vrăjmașul, suflete, te-ai plecat după sfaturile lui; dar le-a risipit pe acestea Însuși Hristos, ca tu să te mântuiești cu adevărat.
Solomon cel minunat, cel plin de harul înțelepciunii, făcând rău oarecând înaintea lui Dumnezeu, s-a depărtat de la El; căruia și tu ți-ai asemănat păcătoasa ta viață, suflete.
De plăcerile patimilor sale fiind ademenit, s-a întinat, vai mie, iubitorul înțelepciunii, iubitor de femei desfrânate făcându-se și înstrăinat de la Dumnezeu; căruia tu, o, suflete, ai urmat cu gândul, prin dezmierdări rușinoase.
Lui Roboam, celui ce n-a ascultat sfatul tatălui său, ai râvnit, suflete, împreună și lui Ieroboam, slugii celei prearele, care s-a răzvrătit oarecând; dar fugi de asemănarea lor și strigă lui Dumnezeu: Păcătuit-am, miluiește-mă!
Slavă..., a Treimii:
Treime neamestecată, nedespărțită, de o ființă și o fire; lumini și lumină, și trei sfinte și Unul sfânt, este lăudat Dumnezeu-Treimea. Deci, laudă și slăvește, suflete, Viață și Vieți, pe Dumnezeul tuturor.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Te lăudăm, te binecuvântăm și ne închinăm ție, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărțită, pe Fiul și Dumnezeu; și tu însăți ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cerești.
Și iarăși irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut...
Cântarea a 8-a
Irmosul:
Pe Cel pe Care-L slăvesc oștile cerești și de Care se cutremură Heruvimii și Serafimii, toată suflarea și zidirea, lăudați-L, binecuvântați-L și-L preaînălțați întru toți vecii (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Tu, suflete, lui Ozia râvnind, lepra lui întru tine îndoit ai luat-o; că cele necuvioase cugeți și cele fără de lege faci; lasă cele ce ai și aleargă la pocăință.
De niniviteni ai auzit, suflete, că s-au pocăit către Dumnezeu cu sac și cu cenușă; acestora n-ai urmat, ci te-ai arătat mai rău decât toți cei ce au greșit mai înainte de Lege și după Lege.
De Ieremia, cel din groapa cu noroi, ai auzit, suflete, care a plâns cu tânguire cetatea Sionului și lacrimi a vărsat. Urmează vieții lui, celei însoțite de plângere, și te vei mântui.
Iona a fugit în Tars, știind dinainte întoarcerea ninivitenilor; că a cunoscut, ca un proroc, milostivirea lui Dumnezeu; dar se ferea să nu mintă prorocia lui.
De Daniel ai auzit, o, suflete, cum a astupat gurile fiarelor în groapă; ai înțeles cum tinerii cei ce au fost cu Azaria au stins prin credință văpaia cuptorului cea arzătoare.
Pe toți cei din Legea Veche i-am adus ție, suflete, spre pildă; urmează faptelor iubite de Dumnezeu ale drepților și fugi de păcatele celor răi.
A Treimii:
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Părinte fără de început, Fiule Cel împreună fără de început, Mângâietorule Cel bun, Duhule Cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvântul, Cuvinte al Tatălui Celui fără de început, Duhule Cel viu și făcător; Treime-Unime, miluiește-mă.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Ca din porfiră s-a țesut trupul lui Emanuil înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce ești porfiră înțelegătoare; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.
Și iarăși irmosul: Pe Cel pe Care-L slăvesc...
Cântarea a 9-a
Irmosul:
Nașterea din zămislirea cea fără de sămânță este netâlcuită; Rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta, pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te mărim (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Hristos era ispitit, diavolul Îl ispitea, arătându-I pietrele ca să le facă pâini. În munte L-a suit să vadă toate împărățiile lumii într-o clipă. Teme-te, o, suflete, de înșelăciune; trezește-te, roagă-te în tot ceasul lui Dumnezeu.
Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfeșnicul lui Hristos, glasul celui ce strigă a glăsuit, predicând pocăința: Irod a săvârșit fărădelege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, să nu te prinzi în cursele celor fără de lege, ci degrab îmbrățișează pocăința.
În pustie a locuit Înaintemergătorul harului, iar Iudeea toată și Samaria auzind, au alergat și și-au mărturisit păcatele lor bucuros, botezându-se; cărora tu, suflete, n-ai urmat.
Nunta cinstită este și patul neîntinat, că Hristos pe amândouă le-a binecuvântat mai înainte, la nunta din Cana Galileei ospătându-Se trupește și apa în vin preschimbând, arătând întâia minune, ca tu să te schimbi, o, suflete.
Hristos a întărit pe slăbănogul cel ce și-a ridicat patul, iar pe tinerii morți i-a înviat: pe fiul văduvei și pe al sutașului, iar, samarinencei arătându-Se, a închipuit mai înainte ție, suflete, închinarea cea în Duh.
Pe cea căreia-i curgea sânge a tămăduit-o Domnul cu atingerea de haina Lui; pe cei leproși i-a curățit, pe orbi i-a luminat și pe cei șchiopi i-a îndreptat; pe surzi, pe muți și pe cea gârbovită până la pământ, i-a vindecat prin cuvânt, ca tu să te mântuiești, ticăloase suflete.
Slavă..., a Treimii:
Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L preaînălțăm, dumnezeiescului Duh cu credință să ne închinăm, Treimii celei nedespărțite, Unimii după ființă, ca Uneia ce este Lumină și Lumini, Viață și Vieți, făcătoare de viață și luminătoare a marginilor lumii.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Cetatea ta păzește-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că în tine aceasta cu credință împărățind, în tine se și întărește și, prin tine biruind, înfrânge toată încercarea, robește pe vrăjmași și îndreaptă pe supușii ei.
Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Andrei cinstite și Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să fie păziți de toată mânia, necazul și stricăciunea; și să fim izbăviți de greșeli, noi, cei ce pururea cinstim pomenirea ta cu credință.
Și iarăși irmosul: Nașterea din zămislirea...