Alcătuire a Fericitului Împărat Teodor al II-lea Lascaris (1254-1258).
Acest paraclis se cântă la toată mâhnirea sufletească și la vreme de nevoi și grijă.
Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Și îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește, că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine singură nădejde te-am câștigat (de două ori).
Slavă..., Și acum...
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
glasul al 8-lea, se pune pe 4, fără irmoase.
Cântarea I
Irmosul:
Pe faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul crucii lovind și despărțind marea și pe Israel cel ce mergea pedestru l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Valurile necazurilor tulbură smeritul meu suflet și norii primejdiilor acoperă inima mea, Mireasă a lui Dumnezeu. Ci, ca ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască și veșnică, strălucește-mi și mie lumina cea înveselitoare.
Din nenumăratele nevoi și întristări și de vrăjmașii cei răi și de primejdiile vieții izbăvit fiind, Preacurată, cu puterea ta cea tare, laud și slăvesc nemăsurată milostivirea ta și mângâierea ta cea către mine.
Slavă...
Acum nădăjduind, către sprijinul tău cel tare m-am îndreptat și spre acoperământul tău cu tot sufletul am alergat și genunchii mi-i plec, Stăpână, și plâng și suspin; să nu mă treci cu vederea pe mine ticălosul, ceea ce ești scăparea creștinilor.
Și acum...
Nu voi tăcea a lăuda totdeauna măririle tale, că de nu ai fi stat tu, Fecioară, pentru mine pururea rugând pe Fiul și Dumnezeul tău, cine m-ar fi izbăvit din atâtea primejdii și cumplite nevoi?
Cântarea a 3-a:
Irmosul:
Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra bolții cerești și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea dorririlor și credincioșilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Lipsit fiind de toate, cu durere strig ție: grăbește, fierbinte folositoare, și al tău ajutor dă-l mie, robului tău, celui smerit și ticălos, care cu căldură caut sprijinul tău.
Minunate cu adevărat ai făcut acum spre mine, Stăpână, binefacerile tale, Fecioară, și milele tale. Pentru aceasta te slăvesc și te laud și cinstesc multă și nemăsurată purtarea ta de grijă.
Slavă...
Viscolul primejdiilor mă viscolește, Stăpână, și întreitele valuri ale necazurilor mă îneacă. Ci, grăbindu-te, dă-mi mână de ajutor, sprijinitoarea și ocrotitoarea mea cea fierbinte.
Și acum...
Adevărată Născătoare de Dumnezeu te mărturisesc, Stăpână, pe tine, ceea ce ai pierdut stăpânirea morții; că tu, ceea ce din fire ești vie, din legăturile iadului către viață m-ai scos pe mine, cel ce am căzut pe pământ.
Apoi aceste stihiri:
Izbăvește de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca și către un zid nestricat și folositor.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia întreită scurtă.
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Preotul (diaconul): Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni...
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori). Și îndată sedealna, glasul al 2-lea, podobie: Cele de sus căutând...
Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebiruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână: Vino degrab și ne izbăvește pe noi din nevoi, ceea ce ești singură grabnic folositoare.
Cântarea a 4-a:
Irmosul:
Tu ești tăria mea, Doamne, Tu puterea mea, Tu ești Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel ce nu ai lăsat sânurile Tatălui și a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Prorocul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Și unde alt sprijin decât aici voi afla? Unde voi alerga? Unde, dar, mă voi mântui? Și care alt ajutor cald voi avea, clătinat fiind de necazurile și valurile vieții? Vai mie! Însă spre tine singură nădăjduiesc și îndrăznesc și în tine mă laud; și alerg la acoperământul tău; mântuiește-mă!
Râul cel dulce al milei tale, Preacurată, care rourează cu bogate daruri preaticălosul și smeritul meu suflet, ce se pârjolește în cuptorul primejdiilor și al necazurilor, îl măresc și îl propovăduiesc; și alerg la acoperământul tău; mântuiește-mă!
Slavă...
Pe tine, Curată, pe tine singură, Fecioară neîntinată, te am zid nebiruit, scăpare, acoperământ tare, armă de mântuire. Nu mă treci cu vederea pe mine, cel rătăcit, că tu ești nădejdea celor fără de nădejde, ajutătoarea neputincioșilor, bucuria întristaților și sprijinitoarea.
Și acum...
Cum voi putea spune, după vrednicie, nenumăratele tale îndurări, o, Stăpână, care, ca o apă, pururea au înviorat sufletul meu cel preanecăjit? Ci o, purtarea ta de grijă și facerea de bine, pe care le-am pierdut nebunește, eu, ticălosul!
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cel ce ești lumină neapusă, și m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul? Ci Te rog, întoarce-mă și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Cu mulțumire strigăm ție: Bucură-te, Mireasă dumnezeiască! Bucură-te, dumnezeiesc acoperământ! Bucură-te, armă și zid nesurpat! Bucură-te, folositoare și ajutătoare și mântuirea celor ce aleargă, cu credință, la tine!
Cei ce mă urăsc în deșert, săgeți și săbii și groapă mi-au pregătit și caută ticălosul meu trup să-l sfâșie și să-l pogoare în pământ. Ci dintru acestea, grăbindu-te, mântuiește-mă, Preacurată!
Slavă...
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu toți cunoscându-te pe tine, Preacurată Stăpână, și știind că Cel născut din tine este Dumnezeu Cuvântul, Îl propovăduim în două firi, fiecare cu voința ei de sine stătătoare, mai presus de cuvânt și de legile firii.
Și acum...
Ce dar de mulțumire îți voi aduce ție pentru darurile tale, de care m-am învrednicit, și pentru bunătatea ta cea nemăsurată? Pentru aceea slăvesc, cânt și măresc milostivirea ta cea negrăită către mine.
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
Rugăciunea mea voi revărsa către Domnul și Lui voi spune necazurile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea de iad s-a apropiat. Ci, ca Iona mă rog Ție: Din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă!
Norii grijilor au acoperit ticălosul meu suflet și inima mea și mă întunecă cu totul, Fecioară. Ci, ca ceea ce ai născut Lumina cea neapropiată, alungă-i pe aceștia departe, cu suflarea dumnezeieștii tale rugăciuni.
Mângâiere întru necazuri te știu și bolilor doctor te cunosc și sfărâmare cu totul a morții, și râu de viață nedeșertat și tuturor celor din primejdii grabnică și iute folositoare.
Slavă...
Nu ascund adâncul milei tale, nici izvorul minunilor celor nenumărate și nici fântâna cea pururea curgătoare, cu adevărat, a milostivirii tale, celei către mine, Stăpână. Ci, tuturor le mărturisesc și le strig, le propovăduiesc și le vestesc.
Și acum...
Înconjuratu-m-au valurile vieții precum albinele înconjoară fagurele, Fecioară, și, cuprinzându-mi inima, o rănesc cu săgețile necazurilor. Ci fii mie ajutătoare și ocrotitoare și izbăvitoare, Preacurată!
Apoi aceste stihiri:
Izbăvește de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca și către un zid nestricat și folositor.
Preacurată, ceea ce în zilele din urmă, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul, roagă-te Lui, ca una ce ai îndrăznire de Maică.
Preotul rostește ectenia mică și ecfonisul: Că Tu ești Împăratul păcii... În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum... Apoi zicem condacul, glasul al 6-lea:
Nu avem alt ajutor, nu avem altă nădejde, fără numai pe tine, Preacurată Fecioară. Tu ne ajută nouă, că spre tine nădăjduim, și cu tine ne lăudăm, ca să nu ne rușinăm, că suntem robii tăi.
Diaconul: Înțelepciune! Să luăm aminte!
Se cântă Prochimenul, glasul al 4-lea:
Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul și neamul.
Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită pe poporul tău și casa părintelui tău.
Evanghelia
Diaconul: Și pentru ca să ne învrednicim noi…
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori)!
Diaconul: Înțelepciune! Drepți să ascultăm Sfânta Evanghelie!
Preotul: Pace tuturor!
Strana: Și duhului tău!
Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire (10, 38-42; 11, 27-28).
Strana: Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!
Diaconul: Să luăm aminte!
Preotul:
În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.
Strana: Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!
Slavă..., glasul al 2-lea:
Părinte, Cuvinte și Duhule, Treime în Unime, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.
Și stihirile acestea, glasul al 6-lea:
Podobie: Toată nădejdea...
Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primește rugăciunea robilor tăi, că necazurile ne cuprind și nu putem răbda săgetările diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoșii, pururea fiind biruiți; mângâiere nu avem afară de tine, Stăpâna lumii. Nădejdea și folositoarea credincioșilor, nu trece cu vederea rugăciunile noastre, ci le fă de folos.
Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun, primește dăruirea către cererea cea de folos.
Ajutătoarea celor necăjiți, întărirea celor neputincioși fiind, izbăvește pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați, singura folositoare a credincioșilor.
Preotul zice:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
Tinerii evrei, cu îndrăzneală au călcat în picioare văpaia cuptorului și focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.
De Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut Lumina, pe mine, cel întunecat în noaptea păcatelor, luminează-mă tu, ceea ce ești locaș al Luminii curat și fără prihană, ca să te slăvesc cu dragoste pe tine.
Acoperământ fii, Fecioară, și folositoare, sprijin și laudă mie, celui golit acum de tot ajutorul, puterea celor fără de ajutor și nădejdea celor fără de nădejde!
Slavă...
Cu tot sufletul și gândul și inima și buzele, te slăvesc pe tine, îndulcindu-mă de darurile tale cele mari. Și strig, o, bunătatea ta și nenumăratele tale minuni!
Și acum...
Caută cu ochiul tău milostiv și cercetează întristarea pe care o am, și de cumplitele nevoi și de vătămare și de primejdii și de ispite izbăvește-mă, cu nemăsurată mila ta.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S-a preaslăvit...
Pentru milostivirea milei tale, Fecioară, nu mă treci cu vederea, preacinstită, pe mine cel înecat în furtuna valurilor lumești, ci dă-mi mână de ajutor mie, celui supărat de chinurile vieții.
Împresurări, necazuri și nevoi m-au aflat, curată, și primejdii ale vieții și ispite de pretutindeni m-au înconjurat. Ci, ajută-mi și mă sprijinește, cu acoperământul tău cel puternic.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Întru furtuni să te aflu pe tine liman, întru întristări bucurie și veselie, în boli grabnică tămăduitoare, în primejdii ajutoare și în ispite folositoare.
Și acum...
Bucură-te, scaunul Domnului cel în chipul focului! Bucură-te, năstrapă dumnezeiască și de mană primitoare! Bucură-te, sfeșnic de aur și făclie nestinsă! Bucură-te, slava fecioarelor și a maicilor podoabă de laudă!
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.
Pe Dumnezeu, Cel de S-a preaslăvit în muntele cel sfânt și în rug a arătat lui Moise taina pururea Fecioarei, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cântarea a 9-a:
Irmosul:
Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; cum Cel Preaînalt de bunăvoie S-a pogorât până și în trup, din pântecele Fecioarei făcându-Se om. Pentru aceasta, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioșii o mărim.
Către cine altcineva voi scăpa, curată? Unde voi alerga de aici și mă voi mântui? Unde mă voi duce? Și la cine voi afla scăpare? Pe cine grabnică folositoare? Pe cine în necazuri ajutătoare? Spre tine însăți nădăjduiesc; întru tine singură mă laud și spre tine îndrăznind, alerg.
Mireasă a lui Dumnezeu, nu este cu putință a număra măririle tale și a spune adâncul cel neurmat al minunilor tale celor mai presus de minte, care pururea sunt dăruite celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine și cu credință ți se închină, ca unei adevărate Născătoare de Dumnezeu.
Slavă...
În cântări de mulțumire slăvesc și cinstesc nemăsurata milă și puterea ta cea multă tuturor o mărturisesc și facerile tale de bine, pe care le-ai revărsat asupra mea, le propovăduiesc și le măresc cu sufletul și cu inima și cu gândul și cu limba, totdeauna.
Și acum...
Primește rugăciunea mea cea sărăcăcioasă și plânsul și suspinul și lacrimile mele nu le trece cu vederea. Ci mă sprijinește ca o bună și cererile mi le împlinește. Că toate le poți, ca o Maică a Stăpânului Dumnezeu, Celui atotputernic, numai de vei căuta spre a mea ticăloasă smerenie.
Și îndată cântăm:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
În timp ce preotul cădește altarul și poporul, se cântă megalinariile Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea, de la Paraclisul întâi:
Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe Stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.
Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăvește trupul, și slăbește sufletul meu; la tine scap, ceea ce ești plină de daruri; nădejdea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.
Stăpâna și Maica Izbăvitorului, primește rugăciunea nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare către Cel ce S-a născut din tine, o, Stăpâna lumii, fii mijlocitoare.
Cântăm cu osârdie acum cântare de bucurie ție, celei întru tot lăudate, Născătoare de Dumnezeu. Cu Înaintemergătorul și cu toți Sfinții, roagă-L pe Fiul tău, ca să ne mântuiască pe noi.
Toate oștile îngerești, Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.
Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu știu eu, cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluiește-mă, nădejdea creștinilor.
Apoi:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Și Troparele de umilință, glasul al 6-lea:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum, ca un Milostiv, și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți – lucrul mâinilor Tale, și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi preotul zice ectenia întreită specială,
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; și pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 40 de ori).
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
iar mai înainte de otpust rostim această:
RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
Ceea ce singură ești bucuria celor necăjiți și ocrotitoarea celor nedreptățiți, mângâierea celor ce plâng și ajutătoarea celor neajutorați, cercetătoarea celor neputincioși și acoperământul și sprijinul celor ce se chinuiesc; liman celor înviforați și toiag orbilor, povățuitoare celor rătăciți și scăpare tare a celor din nevoi, Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără de prihană ia aminte la această ticăloasă și netrebnică rugăciune a mea, pe care o aduc ție, întru strângerea inimii, și mă izbăvește de viforul cel rău al gândurilor. Scapă-mă de mine din somnul cel greu care mi s-a pricinuit mie din lenevie și depărtează de la mine trândăvia cea cumplită. Izbăvește-mă de tirania cea amară a demonilor și mă smulge din obiceiul cel rău al patimilor. Și, precum știi, mântuiește-mă pe mine, netrebnicul tău rob, cel ce întru tine, după Dumnezeu, mi-am pus nădejdile mântuirii mele. Dă-mi mie, Preacurată, cu osârdie să împlinesc poruncile Fiului Tău și Dumnezeului nostru, și să păzesc întotdeauna așezămintele Lui cele mântuitoare. Și mă întărește ca să întâmpin doxologiile Lui cele bineprimite, cu cuget veghetor și cu minte trează. Că întru tine, pricinuitoarea bunătăților și ajutătoarea mea nădăjduind, aduc această cerere. Deci, să nu cad din nădejdea cea către tine, Preacurată, nici să mă întorc umilit și rușinat. Ci să aflu prin tine, de Dumnezeu dăruită Stăpână, degrab, împlinirea cererilor mele. Ca totdeauna, ca pe o ajutătoare tare a noastră, a păcătoșilor și împlinitoare a cererilor noastre, să te laud și să te măresc pe tine, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Stăpână, primește rugăciunea robilor tăi și ne izbăvește pe noi din toată nevoia și necazul.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.