Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 4-lea, podobie: Către Născătoarea de Dumnezeu...
Către icoana Născătoarei de Dumnezeu să alergăm noi, cei aflați în primejdii, și înaintea ei acum să cădem, din adâncul sufletului îndurerat, strigând: Degrabă auzi rugăciunea noastră, Fecioară, ca o grabnic-ajutătoare, ceea ce porți acest nume mare, că tu ești apărătoarea noastră și gata sprijinitoare în nevoi.
Slavă..., asemenea:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește, că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine singură nădejde te-am câștigat.
Și acum...
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul,
glasul al 8-lea
Alcătuire a Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...
Mie, celui ce încep a lăuda mulțimea dumnezeieștilor tale minuni și semne, din inimă rogu-te, Fecioară grabnic-ajutătoare, dăruiește-mi har.
Cine nu s-ar mira de minunile icoanei tale, Fecioară, că dintru ea pe cel ce slujea la masă l-ai strigat de trei ori. De aceea Grabnic-ajutătoare te numești.
Slavă...
Cum voi putea spune minunea ta, Fecioară? Că tu mai întâi ai făcut orb pe monahul necredincios, apoi l-ai făcut iarăși a vedea.
Și acum...
Bucură-te și te veselește, dumnezeiască mănăstire Dohiariu, că tu o ai pe Doamna tuturor apărătoare și acoperământ, precum ea lămurit a vestit.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...
Pe cei lipsiți de fii, tu, Marie, bine roditori i-ai arătat, iar pe mamele sterpe făcutu-le-ai a se bucura de fii, Fecioară grabnic-ajutătoare. Cine, dar, nu se va minuna de măririle tale?
Bulgaria vestește minunile tale, Fecioară grabnic-ajutătoare, împreună cu întreg Apusul și Răsăritul, că te-ai făcut izvor ce revarsă daruri tuturor din icoana ta celor ce cheamă dumnezeiescul tău nume.
Slavă...
Boala cancerului a dispărut de la mâna cinstitei femei, prin cercetarea ta, Fecioară. De aceea, cea care pătimea, izbăvindu-se de durere, cu bucurie ți-a adus mulțumiri.
Și acum...
În chip minunat s-a arătat icoana ta, Preacurată, și mai presus decât razele soarelui pe toți îi luminează, Grabnic-ajutătoare. Cine, dar, o va putea lăuda pe aceea pe care și îngerii cu frică o acoperă?
Apoi aceste Stihiri:
Ascultă, Fecioară grabnic-ajutătoare, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile robilor tăi, și izbăvește-ne de toate primejdiile, Curată.
Alungă norii deznădejdii din sufletul meu, Curată, și bucurie dăruiește-mi mie, robului tău, ca una ce ești vasul bucuriei.
Preotul zice ectenia întreită scurtă.
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Preotul (diaconul): Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori). Și îndată sedealna, glasul al 2-lea, podobie: Ceea ce ești rugătoare caldă...
De multe războaie fiind împresurați, Fecioară, ale văzuților și nevăzuților vrăjmași, către tine, Stăpână, cu căldură strigăm: Zdrobește-le armele, cu puterea ta, și viață pașnică dăruiește-ne nouă, robilor tăi, Grabnic-ajutătoare.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne...
La toate marginile lumii icoana ta cea făcătoare de minuni se vestește, și acum toți poartă pe buze pe Grabnic-ajutătoarea.
Și în vis arătându-te, Împărăteasă a tuturor, dar și mai presus de fire, aievea, Grabnic-ajutătoare, săvârșești în lume minuni...
Slavă...
Cine, Fecioară, a chemat numele tău în orice primejdie, și nu l-ai auzit degrabă, ceea ce ești Grabnic-ajutătoare?
Și acum...
Fericită ești, vestită mănăstire Dohiariu, că te-ai îmbogățit cu preacinstita icoană Grabnic-ajutătoarea.
Cântarea a 5-a
Irmos: Luminează-ne pe noi...
Cum să privesc eu, nevrednicul, cu ochi întinați chipul tău prea neprihănit, Grabnic-ajutătoare, Împărăteasă a toate?
Marea și pământul vestesc minunile icoanei tale, Grabnic-ajutătoarea, că amândouă s-au bucurat de darurile tale.
Slavă...
Vădit-ai pe hoțul care a furat banii aproapelui său, Maică Fecioară, și i-ai dat înapoi celui care după dreptate îi avea.
Și acum...
Cinstita icoană a chipului tău, prealăudată, ca o lumină strălucește tuturor celor ce o privesc, și îi îndeamnă a i se închina și a o săruta.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea...
Ca o Maică iubitoare arătându-te, Stăpână, chemat-ai la tine un copil până ce l-ai izbăvit din mâinile tâlharilor, Maică Fecioară. Deci și noi, robii tăi, să te aflăm Maică iubitoare.
Nu avem noi, sărmanii tăi robi, altă ocrotitoare și acoperământ, afară de tine. De aceea, Curată, din inimă strigăm: De toată primejdia slobozește sfințita ta lavră și pe credincioșii ce aleargă la tine.
Slavă...
Precum ai izbăvit de furtuna de pe mare pe cei ce au chemat dumnezeiescul tău nume, așa și pe noi de naufragiul cel simțit și cel duhovnicesc mântuiește-ne, Născătoare de Dumnezeu, și ancorează pe robii tăi la țărmul cel lin al mântuirii.
Și acum...
Lumea te-a dobândit izbăvitoare și fierbinte ocrotitoare în năpaste; de aceea, Curată, la cinstită icoana ta oamenii aleargă de pretutindeni, și toți te află scăpare și mângâiere, Fecioară.
Apoi aceste Stihiri:
Ascultă, Fecioară grabnic-ajutătoare, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile robilor tăi, și izbăvește-ne de toate primejdiile, Curată.
Alungă norii deznădejdii din sufletul meu, Curată, și bucurie dăruiește-mi mie, robului tău, ceea ce ești vasul bucuriei.
Preotul rostește ectenia mică: Iară și iară... și ecfonisul: Că Tu ești Împăratul păcii... În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește(de trei ori), Slavă..., Și acum... Apoi zicem:
Condacul, glasul al 2-lea,
Podobie: Cele de sus căutând...
În marea cea cumplită a vieții fiind înviforați, potopiți de furtunile patimilor de tot felul și împresurați de viforul ispitelor, la cinstita ta icoană cu căldură alergăm, Fecioară, ca la un liman liniștit. Întinde-ne mâna, precum Fiul tău lui Petru, și de tot viforul izbăvește-ne, Curată.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul (Ps. 44, 20).
Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău. Și va dori Împăratul frumusețea ta, că El este Domnul tău (Ps. 44, 12-14).
Evanghelia (Luca 1, 39-49, 56)
În zilele acelea, ridicându-se Maria, s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a seminției lui Iuda. Și a intrat în casa lui Zaharia și s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt și a strigat cu glas mare și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că, iată, cum a ajuns la urechile mele glasul închinării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. Și a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic și sfânt este numele Lui. Și a rămas Maria împreună cu Elisabeta ca la trei luni; apoi s-a întors la casa ei.
Strana: Slavă Ție, Doamne, slavă Ție.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Părinte, Cuvinte și Duhule, Treime în Unime, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum..., același glas:
Pentru dumnezeieștile rugăciuni ale Grabnic-ajutătoarei, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Stihirile, glasul al 6-lea,
Podobie: Toată nădejdea...
Icoana Născătoarei de Dumnezeu Grabnic-ajutătoarea toți să o lăudăm, ceea ce este lună slăvită și prealuminoasă, aură strălucitoare, boltă cerească plină de stele, salba cu șapte stele prin care suntem călăuziți către Dumnezeu, Fecioară cu chip luminos, cer preafrumos care strălucește cu stele numeroase, curcubeu cu felurite culori, prin care pururea izbăvește-ne, Doamne, de potop.
Plinește, Fecioară grabnic-ajutătoare, cererile tuturor robilor tăi, cei ce se apropie de tine cu credință și cer ajutorul și ocrotirea ta, Curată. De toată mâhnirea, de rele și de boli sufletești și trupești pe noi pe toți slobozește-ne, ca să te lăudăm, slăvind pe Hristos, Fiul tău, pe Care roagă-L, prealăudată, să mântuiască sufletele noastre.
Preotul zice:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice Doamne, miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii, cei ce au mers din Iudeea...
Orbilor le-ai dăruit a ochilor putere de a vedea, Fecioară. Luminează, dar, și ochii noștri sufletești și trupești, ca pururea să lăudăm cinstitele tale măriri.
Surzilor auzul le-ai dăruit, Marie, Grabnic-ajutătoare. Și nouă tuturor deschide-ne urechile sufletului și ale trupului, ca pururea să lăudăm cinstitele tale măriri.
Slavă...
Precum ai izbăvit odinioară de năpasta lăcustelor pe cei ce au alergat la tine, așa și pe noi de aceasta izbăvește-ne și de orice altă vătămare, Stăpână, ca pururea să lăudăm cinstitele tale măriri.
Și acum...
Precum ai îndreptat oarecând pe cel slăbănog, Fecioară grabnic-ajutătoare, așa și pe noi îndoit îndreptează-ne, cei ce ne încredințăm ocrotirii tale celei fierbinți, ca pururea să lăudăm cinstitele tale măriri.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul ceresc...
De toate bolile izbăvește-ne, Fecioară, cu ocrotirea Ta cea caldă, precum odinioară pe mulți i-ai izbăvit de acestea, Curată.
Izvor de minuni s-a arătat lumii icoana ta, Fecioară Grabnic-ajutătoare, de la care cei însetați se adapă din destul.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Cele pierdute tu le arați, Născătoare de Dumnezeu, și bucurie dăruiești celor ce le află. Cât este de mare harul ce izvorăște din icoana ta!
Și acum...
Poruncii tale, Fecioară Grabnic-ajutătoare, se supun toate stihiile, de care izbăvește pe toți cei ce te cheamă.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu...
Cu osârdie adunați-vă, mulțimile bolnavilor, înaintea cinstitei icoane de la Dohiariu, că Doctorul fără de plată este întru aceasta.
Cinstita ta icoană altă scăldătoare a Siloamului s-a arătat, Prealăudată, curățind bolile sufletului și ale trupului.
Slavă...
În mănăstirea Dohiariu ca o făclie strălucește preacinstita icoană a Născătoarei de Dumnezeu, și luminează pe cei ce cu credință o cinstesc.
Și acum...
Către sfânta icoană Grabnic-ajutătoare sârguiți-vă, toți cei din primejdii, și vă veți împărtăși îmbelșugat de harul minunilor.
Apoi cântăm:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Megalinariile:
Cinstitei și minunatei icoane Grabnic-ajutătoarea să ne închinăm, fraților, celei ce săvârșește minuni și izvorăște tămăduiri, și cu dragoste să o sărutăm.
Având cinstita ta icoană ca un turn întărit, Fecioară nenuntită, la ea alergăm în vreme de primejdii și de toată uneltirea ne izbăvim.
Acum vreme de strâmtorare a venit asupra noastră, acum avem nevoie de ajutorul tău, Fecioară. Izbăvește-ne dar, de toată nevoia și primejdia, și întinde-ne degrabă mână de ajutor.
Cerul are trupul și sufletul tău care strălucesc luminos, iar mănăstirea Dohiariu are icoana ta cea numită Grabnic-ajutătoarea.
Ridică ochii tăi, Marie, și privește cu milostivire pe cei ce stau înaintea cinstitei icoanei tale și se roagă ție, Fecioară, și plinește cererile lor, prealăudată.
În ceasul sfârșitului, când mă voi lupta cu moartea, să te văd, Fecioară, în cinstita ta icoană, îmblânzitoare și lin privind, iar nălucirile diavolilor alungându-le.
Sunt rănit de dorirea ta, Marie, dragostea mă arde privind frumusețea și slava sfințitei tale icoane Fecioară, și nu mă satur a te mări.
Cu ce vom răsplăti ție, Fecioară, noi, bieții tăi robi, pentru harul îmbelșugat pe care ni l-ai arătat nouă, dăruindu-ne, ca o bogăție cerească, dumnezeiasca ta icoană?
Toate oștirile îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește(de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Troparele de umilință, glasul al 6-lea:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca Unui Stăpân, noi, păcătoșii. Miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că spre Tine am nădăjduit. Nu Te mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum, ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum...
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Preotul rostește Ectenia
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; și pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 40 de ori).
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
apoi se cântă:
Stihira, glasul al 2-lea, Podobie: Pentru toți care scapă...
Pe toți cei ce se închină dumnezeieștii și cinstitei tale icoane Grabnic-ajutătoare, slobozește-i de boli sufletești și trupești, de năvălirea păgânilor, de foame, de ciumă, de foc, de cutremur, de lăcuste, de grindină, de omizi și de alte năpaste, Fecioară, ca, de tot felul de primejdii pururea fiind izbăviți, să slăvim toți dumnezeiescul tău nume.
Glasul al 8-lea:
Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.
Glasul al 2-lea:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.