Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 4-lea, podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...
Bine ai plăcut lui Dumnezeu, purtătorule de chinuri, și prin nevoință ți-ai albit haina și te-ai îmbrăcat în harul Duhului Sfânt, Părinte. Cu căldură ai pătruns în lupta cea mucenicească și ca un porumbel curat te-ai odihnit în locașurile Sfinților care cântă acolo întreit sfânta cântare. De aceea, Efrem, făcătorule de minuni, nu înceta a te ruga către Domnul (de două ori).
Slavă..., Și acum..., asemenea:
Nu vom tăcea niciodată, Născătoare de Dumnezeu, a spune puterile tale noi nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea primejdii? Cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom departa de la tine, Stăpână, că tu mântuiești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul,
glasul al 8-lea:
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...
De multe necazuri fiind cuprins, de neputințe amare și cumplite, cu credință mă apropii de racla ta. Tămăduiește-mă, Sfinte, cu mijlocirea ta.
Datu-s-a ție har de la Dumnezeu a tămădui bolile cu felurite neputințe. Și pe mine mă scoală, cel ce zac în boală grea, ca să te slăvesc pe tine, Sfinte Efrem, izbăvitorul meu.
Slavă...
În adâncul păcatului fiind căzut, și de vrăjmașii văzuți și nevăzuți mă izbăvește pe mine, cel ce mă rog ție și cu lacrimi te chem.
Și acum...
Stăpână Fecioară, Maica lui Dumnezeu, nu înceta a te ruga pentru mine, păcătosul, ca o slăvită Maică a Celui Preaînalt, ca să mă miluiască și să mă mântuiască din îndelungatele mele boli, preanevinovată.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...
Strâmtorat fiind cu totul, cu durere strig ție: Grăbește, Sfinte Efrem, spre cei ce te cheamă și întinde-mi mâna ta cea sfântă, ridică-mă din patul durerii și tămăduire dăruiește-mi, mie, robului tău.
Slavă...
De greutatea păcatelor sunt acum împovărat și în marea necazurilor cu totul mă topesc. Grăbește cu rugăciunea ta cea fierbinte și pe vrăjmașul acum îl zdrobește și cu totul îl nimicește, Cuvioase, și pace dăruiește inimii mele, Părintele nostru, Sfințite Efrem.
Și acum...
În grele boli căzut-am acum, Preasfântă Fecioară. Tu îmi ajută, că nădejdea mea în tine mi-am pus-o, eu, smeritul; nu mă trece cu vederea, bună Stăpână. Mântuiește-mă, Curată, prin Fiul tău, ca să mă izbăvesc de osândă.
Apoi aceste Stihiri:
Izbăvește, de Dumnezeu cugetătorule Efrem, Cuvioase Mucenice, pe cei ce vin la dumnezeiasca ta ocrotire, de toată vătămarea, de boli și de necazuri.
Caută cu milostivire, prealăudată, de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia întreită scurtă.
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Preotul (diaconul): Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori).
Izvor de tămăduiri nesecat ești, Cuvioase Efrem, cel asemenea îngerilor, care împreună cu îngerii slujești. De aceea, lăudăm nevoințele tale și dumnezeiasca mucenicie pe care ai răbdat-o pentru Mirele Hristos. Pe Acesta neîncetat roagă-L să miluiască sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., asemenea:
Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebiruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu osârdie strigăm ție, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, vino degrabă și ne izbăvește din primejdii, ceea ce ești una grabnic folositoare.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne...
Fii călăuzitor sufletului meu celui rătăcit, vrednicule de cântare. Potolește tulburarea și pace inimii mele dăruiește.
Slavă...
Rogu-te, Sfinte Efrem, sfințite, fii ajutător sărmanului meu suflet. Pe tine te chem în noapte și în zi. Vino degrabă, Sfinte Efrem, și mântuiește pe robul tău din nevoia de acum.
Și acum...
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, nu ne trece cu vederea pe noi cei primejduiți cumplit, izbăvește-ne de tot păcatul și de toată boala cea amară.
Cântarea a 5-a
Irmos: Luminează-ne pe noi...
Miluiește-ne, Sfinte al lui Dumnezeu, Efrem, sfințite făcătorule de minuni, și ne călăuzește la limanul voii Celui Preaînalt, ca să cântăm: Aliluia.
Întărește-ne pe noi pe Piatra credinței pentru care ai luptat, Fericite, și cu sângele tău cel sfânt ai întărit Biserica lui Hristos și inimile noastre cele clătinate, Sfinte Efrem.
Slavă...
Nu trece cu vederea rugăciunile noastre, Sfinte al lui Dumnezeu, Efrem sfințite slujitor, preot și prieten adevărat al lui Hristos. Ție îți cerem și pe tine te rugăm: Nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.
Și acum...
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, bucuria tuturor, nădejdea cea neînfruntată. Bucură-te, Marie, cea fără de prihană, ajutorul celor ce te cheamă. Bucură-te, mângâierea cea dumnezeiască a sufletelor noastre.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea...
Primește rugăciunea mea cea săracă și lacrimile mele nu le trece cu vederea, Sfinte, că neputința sufletului și a trupului până la iad au pogorât viața mea. Ci, ca un doctor împreună-pătimitor și milostiv, dăruiește tămăduire celui ce se roagă ție.
Îndrăzneală mare având către Stăpânul, Sfințite, cere pace lumii și tămăduire dăruiește robilor tăi. Ridică-mă din pat, Sfinte, ca, după datorie, să te laud, izbăvitorul meu.
Slavă...
Izbăvește din bolile de tot felul pe robii tăi, Sfinte Efrem sfințite, că ai multă îndrăzneală. De aceea, nu ne trece cu vederea pe noi cei din primejdii, Cuvioase.
Și acum...
În a ta biserică sfințită stând, ție ne rugăm cu credință neclintită: Izbăvește-ne de uneltirile vrăjmașilor și ne slobozește de bolile cele de tot felul, dumnezeiască Mireasă, care ai născut pe Hristos, Izbăvitorul de boli.
Apoi aceste Stihiri:
Izbăvește, de Dumnezeu cugetătorule Efrem, Cuvioase Mucenice, pe cei ce vin la dumnezeiasca ta ocrotire, de toată vătămarea, de boli și de necazuri.
Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netălcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Preotul rostește ectenia mică: Iară și iară... și ecfonisul: Că Tu ești Împăratul păcii... În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum... Apoi zicem:
Condacul, glasul al 2-lea:
Apărător fierbinte al celor ce te cheamă ești, Efrem, podoaba Cuvioșilor. Nu trece cu vederea rugăciunile robilor tăi, ci, ca un împreună-pătimitor al celor ce zăcem în boli cumplite, vino degrabă în ajutorul nostru, ca să strigăm Stăpânului tuturor: Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Așteptând, am așteptat pe Domnul și a luat aminte la mine (Ps. 39, 1).
Stih: Și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei (Ps. 39, 3).
Evanghelia (Matei 10, 1, 5-8)
În vremea aceea, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus le-a dat putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință. Pe aceștia doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți și în vreo cetate de samarineni să nu intrați; ci mai degrabă mergeți către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Și, mergând, propovăduiți zicând: S-a apropiat Împărăția cerurilor. Tămăduiți pe cei neputincioși, curățiți pe cei leproși, înviați pe cei morți, pe diavoli scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum..., același glas:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Stihirile, glasul al 6-lea:
Podobie: Toată nădejdea...
Nu mă părăsi pe mine cel amăgit de înșelăciunea șarpelui celui viclean, care oarecând pe strămoși i-a alungat. Necazurile m-au înconjurat și bolile grele, și nu am afară de tine altă scăpare și ajutor și mângâiere, eu, ticălosul. Către tine scap, doctorul cel mare al sufletului meu, Efrem, lauda Cuvioșilor, nu mă părăsi.
Nimeni alergând către tine nu iese rușinat, fără a lua tămăduire. De aceea, cu fierbinte credință eu, robul tău, strig ție: Miluiește-mă.
Mă pocăiesc și strig din adâncul inimii mele: Păcătuit-am, Sfinte al meu, Efrem; miluiește-mă pe mine nevrednicul tău rugător și dăruiește-mi vindecare sufletului și trupului.
Preotul zice:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice Doamne, miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea...
Tu, cel ce stai cu îndrăzneală multă înaintea tronului Sfintei Treimi, fă pomenire pentru pacea lumii și mântuirea noastră, a păcătoșilor. Întărește credința noastră ortodoxă, ca să cântăm neîncetat: Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Din pricina feluritelor păcate, am ajuns în cădere de jale și preacumplită, și nu putem a privi la tine, Sfinte al lui Dumnezeu, Efrem fericite. Ci, ridică-ne din boală, ca să strigăm: Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Slavă...
Noi, nevrednicii tăi robi, Sfinte Efrem, ne rugăm ție: Nu lepăda rugăciunile cele din noapte și din zi ale celor ce strigă către tine. Ci, auzi-ne pe noi cei ce cu frică, cu dragoste și cu umilință strigăm: Întărește credința noastră ortodoxă, pentru care te-ai nevoit până la sânge, Sfinte.
Și acum...
Cea plină de har, Doamnă de Dumnezeu Născătoare, bucuria Îngerilor, desfătarea tuturor Sfinților, scăparea și nădejdea noastră a păcătoșilor, pe tine te rugăm, Preasfântă și prea neprihănită, împreună cu Sfințitul Mucenic Efrem, Cuviosul Părintele nostru, rugați-vă pentru pacea lumii și unitatea Bisericii.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul ceresc...
Pe apărătorul credinței cu laude și cântări îl mărim noi credincioșii, că a zădărnicit sfaturile celor fărădelege. De aceea cântăm: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.
Pe cel ce sălășluiește în locașurile cerești împreună cu Îngerii, în cântări și laude îl mărim, pe Efrem, viteazul ostaș și nevoitor al lui Hristos, cel ce se roagă neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Adunați-vă, ceata tuturor Mucenicilor și a Cuvioșilor, împreună cu Sfințitul Mucenic Efrem cel de Dumnezeu înțelepțit, și ca unii ce stați înaintea Sfintei Treimi, neîncetat rugați-vă pentru pacea lumii și întărirea Bisericii.
Și acum...
Pe Împărăteasa cerurilor o laudă cetele Îngerilor neîncetat și mulțimile Cuvioșilor o slăvesc. Cu aceștia împreună și cu Sfințitul Mucenic Efrem, roagă-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, pentru întărirea credinței ortodoxe, și mântuiește sufletele noastre.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu...
Înțelepțitule de Dumnezeu și de Dumnezeu purtătorule, pe tine te lăudăm, noi cei mântuiți prin tine din tot felul de boli. Pentru aceasta cu dragoste, Efrem, te fericim.
Lăudăm, binecuvântăm, pe Domnul slavei Care a slăvit, Părinte Efrem, pomenirea ta, că tu ești slava Mucenicilor și podoaba monahilor.
Slavă...
Genunchii plecând, Părinte Efrem, cu lacrimi strig ție, eu, robul tău: Ajută-mă. Primește mica mea cântare de laudă și călăuzește-mă spre mântuire.
Și acum...
Pe tine ceea ce ai născut pe Stăpânul și Domnul slavei, te lăudăm preacurată Stăpână, ceea ce ești Maica și lauda ortodocșilor.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Megalinariile:
Bucură-te, apărătorul cel dumnezeiesc al mănăstirii tale și lauda cea strălucitoare a cinului monahicesc. Bucură-te, vas cu dumnezeiesc mir al moaștelor, prin care luăm tămăduiri, Sfinte Efrem.
Bucură-te, doctorul celor bolnavi; bucură-te, râu ce pururea tămăduiri izvorăști; bucură-te, lauda cea mare a sufletului meu, făcătorule de minuni Efrem, ocrotește turma ta.
Efrem, veselia îngerilor, bucuria și podoaba tuturor Sfinților, rugămu-ne ție, apără mănăstirea ta în care cu dragoste te-ai nevoit și cinstita mucenicie ai săvârșit.
Fiind înălțat în pom, ca pe o cruce, ai urmat Dumnezeului tău, Stăpânului și Izbăvitorului, pentru Care ai răbdat, fericite, arderea pântecelui tău, zdrobind pântecele vrăjmașului celui începător al răutății.
Pe tine, Sfințite Mucenice al lui Hristos, lauda Cuvioșilor și podoaba Mucenicilor, te rugăm, făcătorule de minuni Efrem, miluiește-ne pe noi degrabă cu rugăciunile tale.
Noi cei aflați în primejdii și ispite, cu toată evlavia și cu dorire sărutăm icoana ta cea dumnezeiască pe care ai izbăvit-o, fericite Efrem, de prăpădul focului mistuitor, arătând o altă minune între minunile tale.
Toate oștirile îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Troparul, glasul 1, podobie: Locuitor pustiului...
În Muntele Neprihăniților ca o făclie ai strălucit și mucenicește către Dumnezeu te-ai mutat, purtătorule de Dumnezeu, suferind năvălirile barbarilor, Cuvioase Mucenice al lui Hristos, Efrem; pentru aceasta, izvorăști pururea har celor ce cu evlavie strigă ție: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere! Slavă Celui ce minunat te-a arătat! Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!
Preotul rostește Ectenia,
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; și pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 40 de ori).
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
apoi cântăm:
Stihirile, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn...
Bucură-te, doctorul celor bolnavi; bucură-te, toiag și zid al celor ce în amare nevoi, în neputințe, în necazuri și în mâhniri scapă la tine, Părinte, cu suflet îndurerat. Nu mă părăsi până în sfârșit, că tu ești apărătorul meu, Cuvioase Efrem, rogu-mă ție.
Izbăvește pe robii tăi, cei ce nădăjduiesc în tine, Cuvioase Efrem, bucuria și acoperământul nostru; nu trece cu vederea, rugămu-ne ție, pe cei ce cu credință și cu dragoste scapă la milostivirea ta. Scapă de necazurile cele potrivnice pe toți cei ce aleargă la racla ta și se închină moaștelor tale.
Glasul al 8-lea:
Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.
Glasul al 2-lea:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.