(14 octombrie)
Alcătuire a ieromonahului Meletie Sirigul († 1664)
Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea, podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...
Pe preacinstita Parascheva, mireasa cerescului și nestricăciosului Mire-Hristos, să alergăm, cei credincioși, spre a o lăuda cu bucurie; că aceasta de la Dumnezeu s-a dăruit apărătoare tuturor celor ce slăvesc viețuirea ei și dăruiește râuri de tămăduiri celor ce cu dragoste cinstesc moaștele ei.
Slavă..., tot acesta. Și acum...,
Nu vom tăcea nicicând, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, că, dacă nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că tu izbăvești pe robii tăi din toate nevoile.
Apoi
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul,
glasul al 8-lea
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând-o...
Stih: Sfântă Cuvioasă Maică Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Aproape de scaunul Atotțiitorului stând, o, Maică, rugăciuni pentru noi adu Acestuia, ca să dea tuturor iertare de păcate.
Otrava șarpelui bând eu, de porțile iadului m-am apropiat cu adevărat, ci tu, ceea ce te bucuri de Izvorul vieții, prin rugăciunile tale înviază-mă, preaslăvită.
Slavă...
Nestatornicia minții mele și viforele necuviincioaselor mele cugetări alină-le, Cuvioasă, prin rugăciunile tale, ca să nu mă tragă în adâncul iadului.
Și acum...
Viața mea toată s-a irosit în plăceri și viclenii, cu adevărat; iar tu, care ai născut pe Mântuitorul, mai înainte de ieșirea mea, mântuiește-mă, prin rugăciunile tale.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...
Valuri de tot felul de boli, necazuri și dureri înălțându-se cumplit, afundă ticălosul meu suflet în adâncul iadului; dar tu, Maică, prin rugăciunile tale, întinde-mi mână de ajutor.
Dăruiește-mi, pentru rugăciunile tale, Maică pururea pomenită, să scot din adâncul inimii picături de lacrimi, prin care să-mi spăl necuratele patimi ale sufletului și ale trupului.
Slavă...
Cunoscând în mine însumi mulțimea păcatelor mele, fără de pâră și mai înainte de judecată, judecat și osândit sunt eu, ticălosul; ci Tu, Mântuitorul tuturor, cruță-mă, pentru rugăciunile cinstitei Parascheva.
Și acum...
Fecioară plină de har, ceea ce ai născut bucuria care s-a dat în dar la toată zidirea, risipește degrabă întunericul întristării, pe care vrăjmașul îl aduce asupră-mi ca să mă piardă.
Apoi aceste stihiri:
Izbăvește din ispita vrăjmașului pe robii tăi, că Ziditorul te-a arătat, o, preabună fecioară, apărătoare și păzitoare poporului Său.
Cercetează bolile noastre cu milostiv ochiul tău, că ocrotirea ta o avem, Cuvioasă, adevărată doctorie de mântuire.
Preotul rostește ectenia întreită la care pomenește pe cei ce au trebuință, apoi se cântă:
Sedealna
glasul al 2-lea, podobie: Ceea ce ești rugătoare caldă...:
Făcând rugăciunea ta către Domnul, tămăduiește bolile noastre cele sufletești și trupești, pururea pomenită, și de toată primejdia ne izbăvește, scăpând, pe cei ce te roagă, de nevoi și de stricăciunea cea pierzătoare.
Cântarea a 4-a
Irmos: Am auzit, Doamne...
O, prealăudată fecioară, ferește de tânguirea cea veșnică, prin mijlocirea ta, pe robii tăi, care au lucrat fapte vrednice de lacrimi.
Ceea ce din toată inima ai iubit pe Domnul, pe mine care pentru faptele mele cele rele sunt urgisit de El, prin mijlocirea ta, tu iarăși mă îndreaptă.
Slavă...
Fiind rănit de cumplitele săgeți înveninate ale potrivnicului, plâng ticăloasa stare a sufletului meu; ci Tu, Hristoase, mântuiește-mă.
Și acum...
Ceea ce ai născut pe Doctorul, Care a tămăduit rana cea mare a oamenilor, nu trece cu vederea inima mea cea primejduită de cumplite boli.
Cântarea a 5-a
Irmos: Luminează-ne pe noi...
Fiind căzut în groapa pierzării și zăcând cumplit în adâncul răutăților, strig către tine, Maică: Nu mă lăsa să pier.
Nu mă lepăda, Iisuse, de la fața Ta, pentru mărimea îndurărilor Tale, ci în dar mântuiește-mă, prin mijlocirea Cuvioasei Tale.
Slavă...
Preafrumoasă mireasă a lui Hristos, cea neîntinată, prin rugăciunile tale, izbăvește-mă pe mine, cel rănit cu plăcerile, ștergând întinăciunile mele.
Și acum...
Mă cutremur, gândind la ziua cercetării, cum voi sta înaintea lui Dumnezeu, Judecătorul meu, eu, cel cu totul întinat. Dar tu, Fecioară, de osândă izbăvește-mă.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea...
Ticălosul meu suflet s-a făcut ca pământul neplouat, neavând putere a da roade bune, dar Tu, picurând roua milei Tale, de toată greutatea, Stăpâne, îl vei izbăvi pe el, prin rugăciunile Cuvioasei Tale Parascheva.
Întinând, o, suflete, veșmântul nunții, cum vom cuteza să intrăm împreună cu chemații cei aleși în cămara cerească a lui Hristos? Cum nu vom fi urgisiți de Dumnezeu? Ci tu, Cuvioasă, prin rugăciunile tale, izbăvește-ne.
Slavă...
Nu primi, Stăpâne, a intra la judecată cu robul Ta, că dacă, nimeni viețuind întru această lume nu se va îndrepta înaintea Ta, cum mă voi arăta eu, cel ce am întrecut pe toți în păcate?
Și acum...
Stinsu-s-a viața mea, Stăpână, în dureri și anii mei toți în suspine; puterea mea, Fecioară, de multă lipsă a slăbit, că am mâniat pe Dumnezeu, pe Care, prin rugăciunile tale, îmblânzește-L spre mine.
Apoi aceste stihiri:
Izbăvește din ispita vrăjmașului pe robii tăi, că Ziditorul te-a arătat, o, preabună fecioară, apărătoare și păzitoare poporului Său.
Cercetează bolile noastre cu milostiv ochiul tău, că ocrotirea ta o avem, Cuvioasă, adevărată doctorie de mântuire.
Preotul rostește ectenia mică, apoi se cântă
Condacul
glasul al 2-lea, podobie: Cele de sus căutând...
Cu multă postire trupul subțiindu-ți, ți-ai ridicat mintea către Dumnezeu și viață netrupească în trup ai viețuit, pururea pomenită Parascheva, lepădând materialnica tulburare, pentru aceasta acum te veselești cu cetele îngerești.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Pomeni-voi numele tău întru tot neamul și neamul.
Stih: Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta.
Evanghelia de la Matei (25: 1-13, pilda celor zece fecioare)
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuvioasei Parascheva, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stihira, glasul al 6-lea:
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta...
La tine, preaminunată fecioară Parascheva, aduc rugăciunile mele, pe acestea ascultă-le și le du înaintea Ziditorului, că toată îndrăzneala de la mine s-a depărtat, cunoscând răutatea necuvioaselor mele fapte și a cumplitelor cugete și cuvinte, prin care milele Acestuia spre mânie le-am întărâtat; și acum, trebuindu-mi ajutorul Lui cel tare, a-l cere nu îndrăznesc, ci tu, Cuvioasă, fii mijlocitoare.
Preotul zice rugăciunea:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
la care strana răspunde: Doamne, miluiește (de 12 ori).
Preotul: Cu mila și cu îndurările... Apoi se continuă canonul:
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii cei ce au mers...
Întru statornicia gândului, s-a socotit de tine, Maică, aurul ca lutul, pentru aceasta, pleacă și inima mea, prin rugăciunile tale, spre mărturiile lui Dumnezeu, și nu spre cumplitul adânc al lăcomiei.
Cu frica Domnului îngrădește, Maică, pornirile trupului meu, care prin zburdările plăcerilor năzuiesc fără de cale să surpe ticălosul meu suflet în adâncurile iadului.
Slavă...
Cine mă va izbăvi de focul gheenei și de întunericul neluminos, pe mine cel ce am păcătuit, vrednic de toată pedeapsa, fără numai tu, apărătoarea mea; izbăvește sufletul meu cel tulburat, Cuvioasă a lui Hristos.
Și acum...
Cu puterea ta, Fecioară, sufletul meu păcătos și cumplit slăbănogit întărește-l, că a lipsit tăria mea și lumina ochilor mei, nemaipovățuindu-mă la căile Domnului.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul ceresc...
Cel ce înfrumusețezi cetele cuvioșilor cu străluciri îngerești, Mântuitorul meu, primește rugăciunile acestora care se aduc Ție pentru noi.
Sufletul meu cel cuprins de spinii poftelor, aprinde-l, Cuvioasă, de dorul Stăpânului și-l arată aducător de roadă.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
De reaua credință a ereticilor și de mânia vrăjmașilor, păzește în veci pe robii tăi, prin rugăciunile tale, Cuvioasă.
Și acum...
Grijile cele deșarte depărtează-le de la sufletul meu totdeauna, Fecioară, ca să laud pe Fiul tău cu osârdie.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat, Născătoare...
Mărturisesc că am greșit, Mântuitorul meu, și în fărădelegi am cheltuit toată vremea vieții; dar cruță-mă, Hristoase, cu mijlocirile Cuvioasei Tale.
Pe apărătorii credinței: cârmuitori și ierarhi, cununa preoților, precum și pe tot poporul, Sfântă Parascheva, în pace îi păzește.
Slavă...
Noi, cei ce ne închinăm Ție cu credință, Sfântă Treime, Cea una în ființa Dumnezeirii și despărțită în Fețe, toți să ne mântuim.
Și acum...
Ceea ce ai născut pe Mântuitorul, mântuiește-mă Fecioară, pe mine, care am viețuit în fapte rele și nu am afară de tine altă nădejde de mântuire.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Apoi aceste megalinarii:
Pe făclia cea luminoasă și comoara cea nejefuită a fecioriei, pe mireasa și mielușeaua cea fără prihană a Domnului, pe Sfânta Parascheva toți în cântări să o cinstim.
Veniți toate cetele credincioșilor să încununăm cu laude pe Cuvioasa Parascheva, ceea ce din cetatea Iașilor izvorăște tămăduiri și toată Moldova ocrotește, rugându-se pentru cei ce o cinstesc.
Să stăm toți cu evlavie înaintea raclei Cuvioasei Parascheva, ceea ce întărește stăpânirea celor dreptcredincioși și revarsă minuni și vindecări prin sfintele ei moaște.
Toate oștile îngerești, Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Apoi cântăm acest tropar, glasul al 2-lea, podobie: Ceea ce ești rugătoare caldă...
Izvoarele lacrimilor și ostenelile nevoinței pe care le-a săvârșit slăvita Parascheva pentru dragostea Ta, le aducem Ție, Atotziditorule, spre mijlocire; prin ele miluiește pe robii Tăi, cei lipsiți de tot binele, și ne mântuiește pe noi pentru rugăciunile ei.
Preotul rostește ectenia la care se pomenesc cei pentru care se face paraclisul, apoi apolisul.
În lipsa preotului, credinciosul încheie, rostind:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.