Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 4-lea, podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...
La moaștele celei prealăudate să alergăm noi, cei ce în primejdii ne aflăm, și la a sa icoană să cădem, cu lacrimi fierbinți rugând-o: Slăvită Eufimia, cu ale tale calde rugăciuni, sârguiește degrabă și izbăvește-i de rele pe robii tăi; nu trece cu vederea rugăciunile și glasurile celor ce grabnic aleargă la acoperământul tău.
Slavă..., Și acum..., asemenea:
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul,
glasul al 8-lea:
(acrostih în limba greacă: În cântări o cinstesc pe prealăudata fecioară)
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...
Ca să te cânt pe tine cu laude și cu evlavie, Muceniță Eufimia, cu dumnezeieștile tale raze luminează întreaga mea minte, pe Iisus rugându-L, prealăudată.
Nu înceta a te ruga către Hristos, Muceniță Eufimia, pentru toți cei binecredincioși care cinstesc sfântă pomenirea ta și se închină preacinstitei tale racle.
Slavă...
Rătăcirile minții și ale sufletului meu, alungă-le, Muceniță Eufimia, și învrednicește pe robul tău a stărui în dreaptă credință, călăuzindu-l pe calea bunei rânduieli.
Și acum...
Nu poate, Marie, limba omenească a spune adâncul relelor mele, că peste măsură făcut-am fărădelege. Dar tu, ca ceea ce ești Maică a milostivirii, îndură-te de mine.
Cântarea a 3-a
Irmos: Tu ești întărirea...
Ai putut, prealăudată, cu puterea lui Dumnezeu Atotțiitorul, să calci cartea ereticilor și să întărești dreapta credință.
Întărește, prealăudată, cu rugăciunile tale sfințite, dreapta credință a robilor tăi și de erezii izbăvește-i.
Slavă...
Cuprins-ai în brațe, prealăudată, acea strălucită carte scrisă cu dreptele învățături, pe care le-ai întărit, Eufimia.
Și acum...
Născut-ai fără stricăciune pe Domnul, prea neprihănită, pe Care cu osârdie roagă-L să se mântuiască cei ce cu dorire te slăvesc.
Apoi aceste Stihiri:
Prealăudată Eufimia, Muceniță și mireasă a Mântuitorului Hristos, nu înceta a-L ruga pururea să ne ferească pe noi de eresuri de tot felul.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia întreită scurtă.
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Preotul (diaconul): Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori).
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne...
Izbăvește, o, frumoasă fecioară, de erezii pe sărmanul tău rob, care aleargă la tine, și întărește-l, Muceniță, cu rugăciunile tale, întru dreapta credință.
Ceea ce ești mielușeaua neprihănită a lui Dumnezeu, și pe mine mă învrednicește a fi fără prihană, Eufimia, cu rugăciunile tale, și prin curăție mă înmiresmează.
Slavă...
Pururea izvorând tămăduiri, prealăudată, speli întinăciunea bolilor mele, ca o mireasă fără stricăciune a Celui Preaînalt.
Și acum...
Șuvoaie de lacrimi duhovnicești dăruiește-mi, Fecioară, ca să spăl întinăciunea greșelilor mele, și către apa odihnei mă îndreptează.
Cântarea a 5-a
Irmos: Luminează-ne pe noi...
Arătatu-te-ai cu adevărat, frumoasă Muceniță Eufimia, apărătoare a dogmelor lui Hristos, celor drept credincioase, întru care pururea păzește pe robii tăi.
Trufia ereticilor rușinând și dogmele dumnezeiești ale lui Iisus îmbrățișând, pe acestea din urmă le-ai apărat, Eufimia.
Slavă...
A bine-credincioșilor ocrotitoare și ajutătoare, pe toți cei ce te cinstesc, frumoasă Muceniță, învrednicește-i a viețui în dreaptă credință.
Și acum...
Pleacă-te, Fecioară neîntinată, spre îndureratele rugăciuni ale robului tău, și dăruiește-mi, rogu-mă, desăvârșită iertare de păcate.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curățește-mă, Mântuitorule...
Fecioară cu adevărat și mireasă a Atotțiitorului fiind tu, cinstită, și pe mine, cel ce mă rog ție, umple-mă de faptele cele dumnezeiești ale fecioriei, Eufimia, frumoasă fecioară.
Ceea ce, nepătată fiind, ai urmat lui Hristos, de Dumnezeu înțelepțită, și I-ai dat Lui sufletul tău neprihănit, învrednicește-i pe robii tăi să rămână nepătați de ocara ereziilor.
Slavă...
Acum, închinându-ne cu credință moaștelor tale, prealăudată, cu osârdie cerem a dobândi, prin rugăciunile tale, iertarea păcatelor, izbăvire de boli și de răutățile celui ce ne războiește.
Și acum...
În ceasul cel înfricoșător și în ziua cercetării, fii mie ajutătoare, Fecioară neprihănită, și mă izbăvește de gheenă, iar de osânda cea dreaptă de atunci mă scapă.
Apoi aceste Stihiri:
Prealăudată Eufimia, Muceniță și mireasă a Mântuitorului Hristos, nu înceta a-L ruga pururea să ne ferească pe noi de eresuri de tot felul.
Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Preotul rostește ectenia mică: Iară și iară... și ecfonisul: Că Tu ești Împăratul păcii... În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum... Apoi zicem:
Condacul, glasul al 2-lea:
Trupul tău cel mult-pătimitor având-o noi pe pământ, frumoasă Muceniță Eufimia, și cu bună credință venind către el, primim dar de tămăduiri, cu dumnezeieștile tale rugăciuni, izbăvire de patimi și de demoni, precum și încetarea ereziilor, noi cei ce lăudăm și slăvim pe Domnul, Cel ce te-a slăvit pe tine.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Așteptând am așteptat pe Domnul, și S-a plecat spre mine și a auzit rugăciunea mea (Ps. 39, 1-2).
Stih: Și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei (Ps. 39, 3).
Evanghelia (Luca 7, 36-50)
În vremea aceea unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Și, intrând în casa fariseului, a șezut la masă. Și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă, care, aflând că Iisus șade la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir și, stând înapoi lângă picioarele Lui și plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele, și cu părul capului ei să le șteargă. Și săruta picioarele Lui și le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis în sinea lui: Acesta, dacă ar fi proroc, ar ști cine e și ce fel este femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Atunci, răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ți spun ceva. Învățătorule, spune! zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt, cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Și întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi Mi-a udat picioarele și le-a șters cu părul capului ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îți zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puțin, puțin iubește. Și a zis ei: Iertate îți sunt păcatele! Atunci au început cei ce ședeau împreună la masă să zică în sinea lor: Cine este Acesta care iartă și păcatele? Dar Iisus a zis către femeie: Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile prealăudatei Eufimia, Mult-milostive, dăruiește poporului tău tărie și pace.
Și acum..., același glas:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, slobozește-mă de boli și de necazuri de tot felul.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Stihira, glasul al 6-lea:
Podobie: Toată nădejdea...
Pe mireasa cea prealăudată a Ziditorului a toate, pe Mucenița Eufimia, cu credință să o rugăm strigând: O, frumoasă fecioară, nu înceta a te ruga Mântuitorului și Mirelui tău pentru noi, robii tăi, ca să ne izbăvim de toată năpasta și de erezii, iar împotriva vrăjmașilor să ne întrarmăm; ca, mântuiți fiind, să lăudăm în cântări sfânta și preacinstita ta pomenire și faptele tale.
Preotul zice:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice Doamne, miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:
Cântarea a 7-a
Irmos: Pruncii evreilor...
În cântări te cinstim pe tine, Muceniță, prin care s-a dat ortodocșilor bucurie, când ai luat în mâini cartea acestora și dogma dreptei credințe dintr-însa ai întărit-o.
Arde, Eufimia, spinii ereziilor cu focul dreptei credințe, și dogma pe care tu ai întărit-o păzește-o acum, cu rugăciunile tale, întru noi, cei ce te lăudăm.
Slavă...
Ai luptat, Muceniță Eufimia, întru mucenicie, cu bărbăție și te-ai suit la Mirele tău, pe care L-ai dorit, rugându-te pentru noi, cei ce ne închinăm moaștelor tale.
Și acum...
Eu singur între oameni, ticălosul, am mâniat îndurările tale, Marie, și bunătatea ta am amărât-o cu nechibzuință; de aceea, îndură-te de robul tău, Născătoare de Dumnezeu, iubitoare de milostivire.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul ceresc...
Precum oarecând, Eufimia, ai încuviințat hotărârea sfintelor dogme ortodoxe, așa și acum pe aceasta întărește-o.
Ca o păzitoare a legii, Mucenița, primind dumnezeiasca lege a dogmelor celor drepte, păzește credința nevătămată în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu tărie răbdând chinurile Mucenița, împreună cu îngerii dănțuiește, aducând Domnului rugăciuni pentru noi.
Și acum...
Toată viața mea este rea, Fecioară, și sufletul meu plin de întinăciune. Miluiește-mă, ceea ce ești creștinilor singură ocrotitoare.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu...
Izbăvindu-ne, Sfântă Eufimia, prin a ta ocrotire, de rătăcirea ereziilor, noi, robii tăi, sărutăm cu credință sfintele tale moaște.
Fecioara Eufimia, care a primit moartea, ținând, ca și când ar fi vie, hotărârea dreptei credințe neatinsă, păzește credința noastră neclintită.
Slavă...
Acum, Muceniță Eufimia, umplând cu mir racla de alabastru a moaștelor tale, înmiresmezi inimile celor ce te laudă.
Și acum...
Cu ape izvorâtoare de viață, Fecioară, rogu-mă, satură-mă pe mine, cel însetat, care mă rog ție, că tu ești izvor de ape vii, Preacurată.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Megalinariile:
Bucură-te, Eufimia, prealăudată, bucură-te, adevărată propovăduire a dreptei credințe, bucură-te, ceea ce înalți către Domnul rugăciuni pentru noi, cei ce te lăudăm cu credință.
Veniți, iubitorilor de Mucenici, pe cea între purtătoarele de chinuri și fecioare făcătoare de minuni, pe cea care s-a învrednicit a fi mireasă a lui Hristos, pe Sfânta Eufimia, toți cu evlavie să o cinstim.
Îți aducem astăzi prăznuire, noi robii tăi, o, Muceniță Eufimia prealăudată, că ție ți s-a încredințat cartea Părinților și ai păzit credința neclintită.
Bucură-te, mireasă nepătată a lui Hristos, Muceniță Eufimia, bucură-te, cinstirea dreptei credințe, slava Calcedonului și întărirea ortodocșilor; izbăvește-ne, rugămu-te, de toate relele.
Toate oștirile îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Troparul, glasul al 3-lea:
Foarte mult ai veselit pe cei dreptmăritori și ai rușinat pe cei rău credincioși, Eufimia, preafrumoasă fecioară a lui Hristos, întărind cele ce Părinții bine au dogmatizat la al patrulea Sinod. Muceniță slăvită, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Preotul rostește Ectenia,
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; și pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 40 de ori).
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
apoi cântăm:
Stihira, glasul al 2-lea:
Podobie: Când de pe lemn...
Mireasă aleasă a Cuvântului Celui ce S-a născut pe pământ te-ai arătat, Eufimia, ținând făclia dumnezeieștilor fapte și a sfintei nevoințe cea cu raze luminoase; de aceea, cinstim preamărita ta pomenire. Apără-ne, rugămu-te, și ne acoperă, cu rugăciunile tale către Mântuitorul, pe noi cei ce te cinstim și te mărim pe tine.
Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.