Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...
Când te-ai luminat din destul cu lumina Domnului, avuția ai urât, iubind-o numai pe cea cerească. Și bucurându-te arătat cu tărie muceniceasca, ai alergat către osteneli peste măsură; drept aceea, surpând pe vrăjmașul, ți-ai împletit cununi de biruință, o, Tatiana, de Dumnezeu fericită.
Slavă..., asemenea:
Când ai curățit întinăciunea sufletului și văpaia păcatului cu roua dumnezeiescului Duh, Care îți ajuta, atunci ai legat gurile fiarelor în mijlocul privelistii, dându-ți bărbătește trupul spre chinuri; pentru aceasta, surpând pe vrăjmașul, ți-ai împletit cunună de biruință, o, Tatiana, de Dumnezeu fericită.
Și acum..., asemenea:
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul,
glasul al 8-lea:
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...
Fiind înfrumusețată cu lumini mucenicești, stai înaintea Preacuratului tău Mire, Muceniță, cerând să se mântuiască de greșelile pierzătoare de suflet, cei ce te laudă pe tine.
Avuția cea stricăcioasă nici nu ai băgat-o în seamă, Muceniță, cu osârdie căutând avuția cea nestricăcioasă și veșnică în ceruri și, bucurându-te, ai intrat în priveliștea Mucenicilor.
Slavă...
Spre chinuri, spre dureri și spre bătăi de multe feluri ai alergat fără temere, Muceniță, că ai avut întru ajutor harul Mântuitorului întărindu-te.
Și acum...
Ceea ce ai născut izvorul nepătimirii, tămăduiește-mă pe mine, cel ce sunt rănit de patimi, și din focul cel veșnic mă răpește, ceea ce singură ești de Dumnezeu dăruită, Fecioară.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...
Întreitele valuri ale chinurilor împresurându-te, nu au putut mișca turnul inimii tale, prealăudată, că era întărit pe piatra dragostei lui Hristos, Căruia Îi strigai: Nu este Sfânt afară de Tine, Doamne.
Cel ce a purtat neputința oamenilor, a întraripat neputința ta cu puterea Sa. Pentru aceasta, pe balaurul, ca pe un neputincios l-ai surpat la pământ, Muceniță, strigând cu credință: Nu este Sfânt afară de Tine, Doamne.
Slavă...
Râurile nelegiuirii le-ai uscat, cu râurile sângiurilor tale, fericită. Iar acum, te îndulcești de râul desfătării și locuiești în lumina cea neînserată, strigând: Nu este Sfânt afară de Tine, Doamne.
Și acum...
Zămislirea și nașterea ta este mai presus de cuvânt, că ai născut pe Cel ce a făcut veacurile cu cuvântul, Care a izbăvit de necuvântare marginile lumii, Fecioară neispitită de bărbat, pe Care roagă-L totdeauna, să ne mântuim noi.
Apoi aceste Stihiri:
Izbăvește, Muceniță fecioară Tatiana, de povara multor boli și de necazuri pe cei care cer a ta ocrotire.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia întreită scurtă.
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Preotul (diaconul): Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori).
Pe urmele iubitului tău Mire Hristos urmând, cinstită Tatiana, cu osârdie ai râvnit morții Aceluia și Pătimirii Lui celei curate. Pentru aceasta, ai și aflat cămara cerească, purtând cununa nestricată, după vrednicie, și slavă nemuritoare.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne...
Frumoasă statornicie a sufletului având Tatiana, strălucind cu frumusețea bunei credințe și cu lumina muceniciei minunat, se sălășluiește cu Mirele cel curat.
Pe cei fără de lege ce îți zgâriau obrazul cu fier, îi chinuiau nevăzut îngerii cerești, fiind trimiși de la Dumnezeu spre ajutorul tău, Muceniță, care s-au minunat de răbdarea ta.
Slavă...
Propovăduind pe Hristos, după lege, ai biruit pe cei fără de lege și te-ai adus Lui jertfă fără prihană, bine primită și preadesăvârșită, strigând: Pe Tine iubindu-Te, Mântuitorule, mă jertfesc.
Și acum...
Către liman liniștit îndreptează-mă, Mireasă a lui Dumnezeu Preasfântă, că furtuna și valul păcatului mă viscolesc, suflându-se cumplit de vânturile duhurilor celor viclene, care mă necăjesc.
Cântarea a 5-a
Irmos: Luminează-ne pe noi...
Frica lui Dumnezeu primind-o în pântecele cugetului, ai născut minunat duh de mărturisire mântuitoare și de mucenicie, ceea ce ești cu cuget viteaz, pătimind tare și biruind începătoriile cele potrivnice.
Ceea ce s-a unit cu tine prin nepătimire, urmând Pătimirii Tale celei cinstite și fericite, dătătorule de viață Hristoase, pătimește cu osârdie, tăindu-i-se mădulările, strigând: Alt Dumnezeu afară de Tine nu știu.
Slavă...
Cu rază luminătoare strălucești, luminându-te cu luminarea Sfântului Duh, și luminezi inimile credincioșilor, risipind întunericul păcatului, Muceniță a lui Hristos, purtătoare de chinuri preacinstită.
Și acum...
Norul cel luminos al soarelui, luminează-mi mie lumina ca să risipească întunericul păcatelor mele. Dă-mi mâna, celui căzut în noroiul păcatelor, ridică-mă de unde zac, că tu singură ești îndreptarea lui Adam celui căzut.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea...
Dacă a cunoscut cinstita Muceniță că ai fost întins pe lemn, Hristoase, răbda spânzurare și zgârieturile trupului, pentru dragostea Ta, Atotputernice.
Sălbaticele fiare s-au rușinat de tine, când erai chinuită bărbătește în mijlocul priveliștii, ca și mai înainte Tecla, cea care a pătimit, a cărei râvnă ai avut, pururea fericită.
Slavă...
Venindu-ți îngeri cerești în mijlocul temniței, te-au luminat cu lumina, ușurându-te de dureri și mărindu-te ca pe o mielușea a lui Dumnezeu.
Și acum...
Din toate neamurile te-a ales pe tine podoaba lui Iacov, pe care te-a iubit Făcătorul, Preacurată, și din tine răsărind, S-a arătat.
Apoi aceste Stihiri:
Izbăvește, Muceniță fecioară Tatiana, de povara multor boli și de necazuri pe cei care cer a ta ocrotire.
Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Preotul rostește ectenia mică: Iară și iară... și ecfonisul: Că Tu ești Împăratul păcii... În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum... Apoi zicem:
Condacul, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Luminat ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, și ca o frumoasă porumbiță, către cer ai zburat, Tatiana. Roagă-te dar, pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi (Ps. 67, 36).
Stih: Prin Sfinții care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale (Ps. 15, 3).
Evanghelia (Marcu 11, 22-26; Matei 7, 7-8)
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui ce bate i se va deschide.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Sfintei Mucenițe Tatiana, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum..., același glas:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Stihira, glasul al 6-lea, podobie: Toată nădejdea...
Sfântă Muceniță Tatiana, ceea ce ai pătimit pentru Hristos, Mirele tău, mijlocește pentru iertarea păcatelor și pentru izbăvirea noastră din necazuri și primejdii, ca ceea ce ai îndrăzneală către Mântuitorul și Domnul, preafericită.
Preotul zice:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice Doamne, miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:
Cântarea a 7-a
Irmos: Pruncii evreilor...
Tăiată fiind cu sabia, ai răbdat cu tărie chinurile, ca o nebiruită, și cu foc din cer ai ars, Muceniță, pe cei ce nu voiau să se închine lui Dumnezeu, pe Care toată făptura mărindu-L, Îl laudă.
Purtând în inimă dumnezeiescul foc al dragostei Tale, Hristoase, cea pururea pomenită nu s-a temut de focul cel asemenea cu ea rob, asemănându-se la bărbăție și la tărie tinerilor celor de mai înainte.
Slavă...
Sălbăticia fiarelor s-a supus ție, gurile leilor le-ai trecut nevătămată, mărindu-te pe tine Dumnezeu, pe Care L-ai slăvit, plinind Pătimirile Lui în trupul tău, prealăudată.
Și acum...
Ceea ce ai născut nouă viața cea ipostatică, Care cu moartea pe moarte arătat o a pierdut, omoară patimile trupului nostru; că te cinstim pe tine, cu credință curată, ca pe o Născătoare de Dumnezeu și preaslăvită.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul...
Împodobindu-te cu bunătăți, te-ai înfrumusețat cu podoabele muceniciei și te-ai logodit cu Mirele cel mai frumos decât toți oamenii, strălucind cu frumusețea nemuririi, Tatiana, de Dumnezeu cugetătoare.
Împreună cu slujitorii cei fără de trup, preamăreai în temniță pe mărirea dumnezeieștii străluciri, rămânând neapropiată de toți cei ce erau ținuți de întunericul înșelăciunii.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Zdruncinarea mădularelor tale a slăbit meșteșugirile vrăjmașului și curgerea sângelui tău a uscat pâraiele cele cumplite ale necredinței, arătându-ne nouă mulțimea minunilor tale.
Și acum...
Mântuiește-ne și milostivește-te spre noi, ceea ce ai născut mai presus de cuvânt, pe îndurătorul Dumnezeu Mântuitorul, ridicând de la noi arsurile cugetelor și zăduful patimilor, cu rugăciunile tale, Maică, preacurată Fecioară.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu...
După chinurile cele multe, cumplitul judecător te-a pus la osânda sabiei, Muceniță, la a cărei suire s-au veselit cetele îngerești, iar Hristos te-a încununat pe tine, cu dreapta cea atotputernică, pe tine, ceea ce te-ai chinuit după lege.
Împreună cu cetele cele prealuminate ale Mucenicilor te-ai sălășluit și, apropiindu-te mai arătat de Dumnezeu, vezi cele ce văd îngerii și ca o fecioară curată locuiești în cămara Mirelui tău, rugându-te să se mântuiască cei ce cu dragoste te cinstesc.
Slavă...
Izvor pecetluit și grădină închisă, dar cinstit și sfințit, mireasă nestricată a lui Hristos, jertfă și junghiere, mielușea și porumbiță a Stăpânului tuturor, te propovăduim, Tatiana.
Și acum...
Ceea ce primești glasurile celor ce cu credință cer de la tine folosință, care singură ești scăparea credincioșilor, mântuiește, milostivește-te, Stăpână, păzește de stricăciune și de toată asuprirea pe cei ce cu dragoste și cu credință pururea te măresc.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Megalinariile:
Bucură-te, pajiște înmiresmată a fecioriei, care porți florile cele frumoase ale muceniciei, cu a căror mireasmă bucuri pururea cugetele noastre, cinstită Tatiana.
Bucurându-te, te-ai nevoit bărbătește, pentru dragostea Celui ce S-a răstignit pe Cruce. De aceea, Tatiana, ceea ce te veselești de slava Aceluia, pe noi pururea ocrotește-ne.
Bucură-te, făclie a minunilor care strălucești cu razele milostivirii și alungi întunericul patimilor, vestită Tatiana, ajutorul credincioșilor.
Merindele harului dumnezeiesc împarte-le îmbelșugat celor care cer cu dinadinsul ajutorul tău, cinstită Tatiana, și de tot felul de necazuri ferește-ne.
Ridică din groapa păcatelor sufletul meu, Muceniță, cel ce cumplit a alunecat, și pe cărările pocăinței mă călăuzește pe mine, cel ce te laud, Muceniță Tatiana.
Tot cel ce aleargă la biserica ta, degrab dobândește cele cerute, prin milostivire. De aceea, Sfântă Tatiana, primește rugăciunile noastre și plinește-ne cererile.
Cetele puterilor netrupești, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos și cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceți rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Troparul, glasul al 4-lea:
Mielușeaua ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc, și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc, și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu botezul Tău, și pătimesc pentru Tine, ca să și împărățesc întru Tine, și mor întru Tine, ca să viez întru Tine; ci ca pe o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Preotul rostește Ectenia,
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; și pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 40 de ori).
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
apoi cântăm:
Glasul al 8-lea:
Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.
Glasul al 2-lea:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.