Doamne, luminează mintea și inima robului Tău acestuia (N), spre cunoașterea marilor, nenumăratelor și necercetatelor Tale daruri, pe care le-a primit dintru binefacerile Tale cele fără de număr. Căci, întru orbirea patimii sale, el (ea) a uitat de Tine și de darurile Tale cele îmbelșugate și s-a socotit pe sine a fi sărac, deși este bogat întru bunătățile Tale. Și de aceea el (ea) caută cu înșelare spre bunurile robilor Tăi, prin care, o, Preanegrăită Bunătate, îi dăruiești pe toți, dându-i fiecăruia după puterile sale și după socotința voii Tale. Înlătură, Preabunule Stăpâne, vălul diavolului de pe ochii inimii robului Tău (roabei Tale) și dăruiește-i lui (ei) inimă înfrântă și lacrimi de pocăință și de mulțumire, ca să nu se bucure de el (ea) vrăjmașul, cel ce a luat în stăpânire voia lui (ei) întru a sa, și să nu-l (n-o) smulgă din mâinile Tale. Amin.