Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără-de-moarte, Ziditorul și Ocârmuitorul întregii făpturi, Fiule Unule-Născut, Care ai strălucit fără de ani din Tatăl și Același, neschimbat și neamestecat, precum știi, Te-ai întrupat din Preasfânta Fecioară Maria, ca să izbăvești din robia vrăjmașului pe cei pe care i-ai zidit; Cel Ce nu Te-ai despărțit de Tatăl și ai petrecut împreună cu noi, netrebnicii; Lumina nepătimirii, Stricătorul întunericului necunoștinței, Strălucirea celor treze, Bucuria ortodocșilor, Dulceața îngerilor și a sufletelor; Cel Ce ești frumusețea și dulceața fără de săturare, Cel Ce ești poftit și dorit, Bogăția cea covârșitoare a minții celei curate care Te caută pe Tine; Cel din fire preabun, preaîndurat și preamilostiv, alungă de la mine, ticălosul, gândurile cele ce mă supără pe mine.
Că Tu, Cunoscătorule de inimi, Cel Ce vezi cele ascunse ale mele, știi că sunt fără voia mea. Iartă-mi-le, Stăpâne al tuturor, și să numi fie obișnuință spre păcat, ci, milostiv făcându-Te mie, trimite din scaunul cel sfânt al slavei Tale darul Tău, care să acopere neputința mea, a robului Tău celui netrebnic. Înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale, ca să fiu viu. Vindecă rănile sufletului meu și luminează ochii cugetului meu, ca să înțeleg totdeauna iconomia care s-a făcut pentru mine. Și ce voi zice Ție, mai înainte Cunoscătorule, Cel Ce încerci inimile și rărunchii oamenilor? Tu știi că inima mea însetează de Tine ca un pământ uscat, deci, Stăpâne Preabun, trimite-mi darul Tău ca să sature foamea și să adape setea mea. Că după Tine doresc și însetez, Lumina adevărului și Dătătorul mântuirii. Picură, Doamne, o picătură a milei Tale, ca să se aprindă ca o văpaie inima mea și să mistuie mărăcinii și ciulinii din ea, gândurile cele rele. Iar mintea mea ca o roabă să se facă, dorind și căutându-Te numai pe Tine, Mântuitorul lumii.
Izbăvește-mă, Doamne, de toți vrăjmașii cei nevăzuți care vânează sufletul meu și-mi dăruiește ca vremea rămasă a vieții mele să o petrec în curăție și răbdare, bineplăcând Ție. Și, după mulțimea îndurărilor Tale, dăruiește-mi iertare greșelilor mele celor de fiecare zi. Așa, Stăpâne Preabun, ascultă rugăciunea mea și-mi dăruiește cererile inimii mele, ca să mă fac biserică a darului Tău. Și locuind el în mine, să-mi strângă cugetul meu ca un frâu, ca nu cumva, rătăcind, să greșesc Ție și să fiu scos afară din lumina Ta. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă, mulțumire și închinăciune înălțăm, împreună Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de-viață-Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.