Primește, Stăpâne, rugăciunea pe care cu lacrimi o îndrept către Tine pentru fiii mei duhovnicești și pentru toți creștinii dreptslăvitori care fac voia Ta; primește-mi grija pe care o port mântuirii lor în timpul lucrării mele păstorești. Fii, Doamne, prin rugăciunea mea, Tu însuți pentru ei glas de trâmbiță care să-i trezească din somnul păcatului, ochiul care să le vegheze inima, brațul care să le dea tăria pe drumul către patria cerească și care să-i ridice din căderea în necredință, în frică, în deznădejde, dă-le dragostea de mamă – de care eu sunt lipsit –, cea care se îngrijește cu gingășie de adevăratul bine, după cuvântul apostolului: „Fă-te tuturor toate, ca în orice chip să-i mântuiești". Că Tu singur ești Adevăratul Păstor, Ce Însuți, nevăzut și tainic, paști sufletele oamenilor, Tu singur ești Adevăratul și Preaînțeleptul Învățător, care vorbești inimii poporului Tău! Tu ești singurul adevăratul Iubitor al făpturii, al fiilor Tăi după har. Că la Tine este noian de înțelepciune și de putere, Tu singur stai mereu de veghe, neadormit, și ne înveți căile Tale chiar și atunci când dormim.
Fii mereu, Stăpâne și Învățătorule, Păstorul oilor încredințate mie; du-le Tu Însuți la pășune bogată; apără-le Tu Însuți de lupii care caută să le prade sufletele, îndreaptă-le Tu Însuți pașii pe calea adevărului, a dreptății și a păcii. Fii lor, în locul meu, lumină, ochi, gură, braț, înțelepciune și, mai presus de toate, iubire, de care am sărăcit eu, păcătosul. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui, Hristoase Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Părintelui Tău Celui fără de început și Preasfântului și de Viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.