Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cel Ce m-ai smuls deșertăciunii acestei lumi, Cel Ce m-ai așezat în slujba Tainelor Tale celor mai presus de ceruri și m-ai chemat la nevoința de a vesti fraților mei tainele mântuirii Tale, rogu-mă Ție, Împărate Cel fără de început, vindecă-mă de moartea păcatului care mă cuprinde și în puterea Duhului Tău cel Sfânt mă îndestulează spre această slujbă. Dătătorule de lumină, luminează ochii inimii mele și ai minții cu Lumina cea nefăcută a poruncilor Tale, spre a înțelege cum mi se cade a grăi fratelui meu, pentru care Însuți Sângele Tău ai vărsat pe Golgota. Călăuzește-mi simțirile și gândurile în Duhul Tău cel Bun, și cu frica Ta mă păzește neclintit în șuvoiul cel din veci al voii Tale. Inima mea curățește de toată întinăciunea, ca să mă învrednicesc a auzi glasul Tău cel blând și ca întru deschiderea gurii mele să primesc de la Tine cuvânt bineplăcut Ție și poporului Tău mântuitor.
Cel Ce ești Calea cea Vie și Adevărată, nu mă lăsa nicicum a greși împotriva Adevărului Tău, și de toată mișcarea cea necuviincioasă și cuvântul cel mincinos mă păzește, ca să fie slujirea mea întru totul sfântă și neprihănită înaintea Ta. Așa, Păstorule cel Bun, Cel Ce sufletul Ți-ai pus pentru noi, dăruiește-mi inimă milostivă și umilită către toți cei ce vin la mine; dăruiește-mi să mă bucur împreună cu cei ce se bucură, să mă mâhnesc împreună cu cei mâhniți și să plâng cu cei ce plâng, și în tot chipul să mângâi poporul Tău ce cu suflet îndurerat vine către mine. Întărește-mă până întru sfârșit să port povara oilor Tale celor cuvântătoare cu răbdare și cu blândețe, în duh de înțelegere, de deslușire și de pogorământ și în dragostea cea evanghelicească și ca în mine să viețuiască singur acest gând: ca toți să afle pocăința, ca să se mântuiască prin Tine și în Tine, Domnul nostru cel neajuns, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.