Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon este unul din cei mai iubiți sfinți ai Ortodoxiei, medic fără de arginți, ocrotitor al bolnavilor și al celor ce lucrează în slujba medicinei, prăznuit cu mare alai în toată lumea creștină pe 27 iulie.
S-a născut pe la 275 în Nicomidia din Asia Mică, din tatăl Eustorgiu, senator păgân, și mama Euvula, femeie creștinică de adâncă evlavie, care l-a dat Domnu lui Hristos dinainte de naștere, dar care a trecut la cele veșnice de tânără, lăsând pruncul în credința tatălui. La naștere a primit numele Pantoleon, care înseamnă "cel puternic în toate ca un leu." A crescut în Nicomidia, studiind filosofia și știința medicinei sub dascălul Eufrosin, om cu renume, și ajungând atât de priceput, încât împăratul Maximian voia să-l ia la palat drept medic personal.
Zilnic, pe drumul spre casă, trecea prin fața casei în care se ascundea bătrânul preot Ermolae. Acesta, pătrunzând cu duhovniceasca sa privire calitățile sufletești ale tânărului, l-a chemat la el și i-a vorbit despre Hristos, singurul Doctor adevărat al oamenilor. Pantoleon a ascultat cu inimă deschisă. Luând cu sine invitația lui Ermolae să se întoarcă, s-a întâmplat să găsească pe drum un copil mort, mușcat de șarpe. S-a oprit, s-a rugat lui Hristos și copilul a înviat, iar șarpele a murit. Minunea aceasta a pecetluit credința lui Pantoleon: a primit botezul de la Sfântul Ermolae și a primit numele de Pantelimon, care înseamnă "cu totul milostiv."
Pantelimon a vindecat prin semnul crucii un orb care ceruse ajutorul lui. Tatăl său Eustorgiu, fiind de față la minune, a crezut și s-a botezat, adormind în pace la scurtă vreme.Pantelimon și-a împărțit toată moștenirea săracilor, a eliberat robii și s-a dedicat trupului și sufletului îngrijirii bolnavilor, fără să ceară nicio plată. Mergea și la cei închiși, îngrijea bolnavii fără de mijloace, vindeca prin rugăciune pe cei pe care doctorii îi lăsaseră fără nădejde. Faima lui a stârnit invidia celorlalți medici din Nicomidia, care l-au pârât împăratul.
Adus înaintea lui Maximian, a vindecat prin rugăciune un paralitic în văzul tuturor, aducând mulțime la credința în Hristos. Maximian, furios, a poruncit să fie supus la chinuri multiple: atârnat de un stâlp și strujit cu scânduri ascuțite, aruncat în cuptor, aruncat în mare cu o piatră legată de gât, aruncat la fiare sălbatice, pus pe o roată cu cuie de fier. Hristos S-a arătat de față la fiecare chin, vindecând pe Pantelimon și prefăcând chinul în nimic. Mulțimea care privea s-a convertit în valuri. La urmă, împăratul a dat poruncă să i se taie capul. Când gâdele l-a lovit, sabia s-a îndoit. Pantelimon a poruncit gâdelui să-și facă datoria. Atunci a primit tăierea capului și a primit cununa muceniciei, pe 27 iulie, cel mai probabil în 303 d.Hr.
Din sabia muceniciei au curs lapte în loc de sânge, spre uimirea tuturor. Un măslin uscat lângă care a pătimit a înflorit pe loc și s-a acoperit de roade. Trupul a fost luat de creștini cu evlavie. Moaștele Sfântului Pantelimon se odihnesc la Mănăstirea Sfântul Pantelimon de la Sfântul Munte Athos. În România, o raclă cu moaștele lui se află la Catedrala Arhiepiscopală "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Constanța.
Tropar, glasul 3: Purtătorule de chinuri, Sfinte și tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.